Imi amintesc ca atunci cand am inceput sa fac culturism, in urma cu 40 de ani, era de neconceput sa ai suficienta mancare din cauza rationalizarii impuse de regimul comunist.
Am stat odata la rand 4 ore, iarna afara, pentru ratia de 8 oua acordata familiei mele in luna respectiva. Din pacate, ouale s-au terminat cand mai erau doar 4 persoane in fata mea.
Despre concentrate proteice nici nu putea fi vorba. Abia spre sfarsitul anilor ’80 am auzit ca ar exista un doctor la Galati care extrage proteina din lapte si o vinde loturilor sportive nationale de atletism si haltere, iar unii culturisti mi-au spus ca au reusit totusi sa cumpere o cantitate mica, la un pret destul de piperat.
Concentratele proteice atunci si acum: sfaturi de la Florin Uceanu
Unul dintre norocosi imi povestea ca isi lua portia dupa antrenament la toaleta, tinandu-se de nas ca sa nu vomite, asa groaznic gust si miros avea.
In ceea ce ma priveste, am gustat prima portie de proteina din viata mea in 1991 cand o echipa de americani condusa de Pax Beale, Mr. USA, a venit si a concurat la Sala Palatului din Bucuresti la o competitie internationala. I-am zis atunci lui Pax ca proteina aia a lor e mai buna decat inghetata si i-am povestit despre proteina de la Galati.
El mi-a explicat ca probabil si proteina lor, la baza, are aceleasi caracteristici dar, pentru ca i se adauga indulcitori, arome si alte substante care s-o faca solubila in apa, iese mai buna la gust si este mai usor de omogenizat.
La vremea respectiva nu l-am crezut si am pus diferenta enorma dintre dimensiunile si calitatea musculara a sportivilor americani, comparativ cu ai nostri, pe seama acestor proteine si a aparaturii sofisticate din salile lor pe care mi le-au aratat in poze.
Abia in 1995, cand am fost in America pentru o jumatate de an si am folosit aparatura si concentratele lor proteice, am simtit pe propria mea piele ca Pax avea dreptate.
Aparatele, oricat de sofisticate erau ele, nu se comparau cu greutatile libere atunci cand voiai sa storci la maximum muschii, iar proteinele din lapte sunt proteine din lapte, indiferent ca e din America sau Europa. La fel cand e vorba de soia, albus de ou, zer etc.
Trebuie sa alegi doar in functie de concentratia proteica oferita si sa compari produsele obtinute prin aceeasi metoda de extractie. Daca alegi dupa gust, aroma sau cat de bine se omogenizeaza in apa in detrimentul cantitatii totale de proteina disponibila pentru corpul tau intr-un kilogram de concentrat, te pacalesti.
O sa observi ca unele firme evita sa scrie pe cutie cat la suta are efectiv proteina produsul lor si scriu cat are pe portie sau pe portie amestecata cu lapte. Cand citesti pe eticheta ca un produs are 40 g de proteina pe portie, de exemplu, nu te lasa impresionat. Foarte probabil ca au in cutie niste cupe mai mari, ca sa incapa mai multa pudra proteica. Dar daca stai sa calculezi, poti sa descoperi ca in ciuda pretului piperat, concentratia proteica este sub 60% sau chiar sub 40%, cum am descoprit la unele produse.
Ca sa nu fii pacalit, e bine sa calculezi cata proteina contine efectiv 1 kg de pudra de produs si cati bani dai pe 1 g de proteina, nu cat dai pe 1 g de pudra proteica sau produs.
In ultimii ani am vazut aparitia pe piata romaneasca a mai multor produse care apartin unor firme renumite sau unor sportivi celebri pe vremuri si, din cate stiu, mai urmeaza sa apara si alte produse noi. Lucrul acesta este bun pentru ca se creeaza o concurenta serioasa si probabil distribuitorii locali vor fi nevoiti sa mai scada preturile, care mie imi par momentan, in unele cazuri, nejustificat de mari pentru ce ofera produsul respectiv. Este posibil ca unii distribuitori sa aiba adaosuri comerciale foarte mari ca sa obtina profit foarte mare.
Calculeaza intotdeauna cati bani dai pe gramul de substanta pe care o cumperi, in special pe gramul de proteina existenta intr-o pudra proteica. Poate o sa-ti ia ceva timp, dar te va scuti de cheltuieli nejustificate. Cauta intotdeauna cel mai bun raport calitate-pret.
Eu am ramas fidel, de-a lungul anilor, suplimentelor produse de Redis Nutritie cu ajutorul carora am castigat multe titluri de campion national.
Cred ca este cel mai bun articol pe care l-am citit despre proteine, impartasirea unor experiente personale si sfaturi corecte si practice, nu numai experienta „imprumutata” din articolele in engleza.
bun articolul
Salut,
Mulţumim pentru apreciere. 🙂
Zi faină!
are dreptate dai si 200 de lei daca nu chiar mai mult pe 5 kg de praf care la 200 de grame nu iti ofera mai mult de 50 de g de proteina