Insulina si rolul ei in procesul de imbatranire
De ce pierdem muschi, pe masura ce imbatranim? Raspunsul ar fi lipsa de efort fizic pentru marea majoritatea a populatiei. Muschii lucreaza pe principiul „foloseste-i, ca sa nu-i pierzi”, asa cum lucreaza majoritatea organelor si tesuturilor din corp. Fara stimularea produsa de exercitiul fizic, conexiunea neuromusculara dintre creier si sistemul muscular scade treptat si muschiul se atrofiaza, scade din dimensiune. Scaderea muschilor afecteaza in principal fibrele musculare de tipul 2 (cele de forta si putere) si balanta dintre fibrele de tip 1 (cele slabe ca forta, de anduranta) si cele de tipul 2. Cu varsta, fibrele de tipul 1 vor fi dominante si asa se explica slabiciunea asociata cu procesul de imbatranire.
In afara lipsei de exercitiu, care punea stres pe fibrele de tip 2, in special pe exercitiile de forta, precum antrenamentul cu greutati, un alt factor important al pierderii muschilor, datorita imbatranirii, este scaderea graduala in secretia si sinteza hormonilor anabolici, incluzand aici testosteronul, hormonul de crestere si insulina. Exista o legatura intre hormonii anabolici si exercitiul fizic, de vreme ce exercitiile facute regulat ajuta la mentinerea unui anumit nivel al hormonilor cu varsta. Bineinteles, inevitabil, acestia scad la o anumita limita la majoritatea populatiei. Cei care au o deficienta clinica in oricare din hormonii anabolici beneficiaza, de cele mai multe ori, de o schimbare dramatica in compozitia corporala si forta cand hormonii anabolici lipsa sunt suplimentati. Asta explica curenta popularitate a terapiei cu hormoni de crestere pentru tratarea sindroamelor imbatranirii. Suplimentarea cu hormon de crestere (GH) la cei batrani, care au lipsa de acest hormon, a aratat rezultate chiar spectaculoase prin imbunatatirea semnificativa a pielii si a procentului de grasime total din corp, ceea ce a facut pe multi subiecti astfel tratati sa aiba impresia ca au dat ceasul inapoi.
Testosteronul este chiar mai important cand vine vorba de cresterea si mentinerea masei musculare cu trecerea anilor. Fara un anumit nivel de testosteron, pur si simplu nu poti avea castiguri in masa musculara. Nivelul de testosteron incepe sa scada la varsta de aproximativ 40 de ani, la fel si hormonul de crestere, iar castigurile de masa musculara scad si ele. Scaderea testosteronului (T) cu varsta este mult mai notabila la cei sedentari, dar afecteaza intr-o oarecare masura si pe cei care fac exercitii de forta in mod regulat. Am vorbit cu foarte multi barbati diagnosticati cu nivel scazut de T de-a lungul timpului. Pentru cei care se antrenau regulat la sala, suplimentarea cu T a produs schimbari dramatice in compozitia corporala si forta musculara.
In timp ce terapiile cu testosteron si hormoni de crestere sunt folosite frecvent pentru incetinirea simptomelor imbatranirii, singura cale acceptata medical pentru folosirea insulinei este pentru tratarea diabetului de tip 1. Pancreasul nu sintetizeaza insulina la cei care au diabet de tip 1 si de aceea ei trebuie sa-si faca injectii cu insulina. Un alt tip de diabet, mai comun, este cel de tip 2, care poate fi tratat de cele mai multe ori prin medicatie orala, exercitii si dieta, desi in unele cazuri injectiile cu insulina sunt necesare pentru controlul glucozei din sange.
Insulina in sportul de performanta
In ultimii ani, atletii de performanta folosesc insulina din mai multe motive. Un efect secundar al folosirii unei cantitati mari de GH este cresterea glucozei din sange care poate fi controlata cu o injectie de insulina. De asemenea, insulina declanseaza absorbtia de aminoacizi in muschi pentru folosirea lor in sinteza proteinei. Insulina activeaza enzimele primare care transforma carbohidratii in glicogen, care ajuta la recuperarea musculara dupa antrenament si dau acel aspect de plin al muschilor. Fiecare gram de glicogen este stocat impreuna cu 2,7 g de apa. Asadar, este insulina un hormon anabolic? Este in mod sigur daca vrei sa te ingrasi. Intradevar, insulina este cel mai potent hormon din corp pentru stimularea grasimii. De multe ori, este denumit hormon al stocarii deoarece promoveaza depozitarea energiei sub forma de grasime si glicogen. In relatia cu muschii, insulina este anabolic conditionata – in prezenta unei cantitati mari de aminoacizi in sange, insulina ajuta la absorbtia aminoacizilor in muschi, ceea ce faciliteaza sinteza proteinei, care este un puternic efect anabolic. In lipsa unei mari concentratii de aminoacizi din sange, rolul insulinei este unul aniticatabolic, adica previne pierderea de masa musculara, un efect anabolic indirect.
Multe studii au aratat ca insulina are un efect anabolic sinergetic cand este combinata cu GH si testosteron. Asa se explica popularitatea folosirii acestui trio de substante printre atletii de performanta si masa musculara monstruoasa pe care multi culturisti profesionisti o detin.
Insulina si roul ei in dezvoltarea masei musculare
Unele studii mai recente au gasit un efect interesant referitor la legatura dintre insulina si pierderea masei musculare odata cu trecerea anilor: muschii devin mai rezistenti la insulina cu cat inaintam in varsta. Aceasta rezistenta la insulina care apare cu varsta poate fi principala cauza a pierderii masei musculare la oamenii batrani. Intr-un studiu, efectuat pe oameni in varsta, s-a demonstrat ca, facand exercitii aerobice, acestia au aratat o refacere catre normal a raspunsului anabolic la insulina. Un alt studiu, in care oameni in varsta au primit mai multa insulina decat le producea corpul in mod normal dupa o masa, a aratat un raspuns la sinteza proteinei in muschi si alte semnale anabolice comparativ cu cei tineri. In schimb, cand acestora li s-a administrat insulina in cantitati comparative cu cele pe care le aveau dupa o masa, nu s-a inregistrat nici o sinteza proteica musculara. Insulina a imbunatatit absorbtia aminoacizilor datorita dilatarii vaselor de sange care a condus la o mai eficienta transmitere a aminoacizilor in muschi. Pe scurt, cauza rezistentei la insulina cand imbatranim este data de distrugerea endoteliumului din vasele de sange. Un vas de sange cu endoteliumul deteriorat nu se mai poate dilata suficient pentru o distribuire eficienta a sangelui catre tesuturi, incluzand aici si muschii. In prezenta unor cantitati mari de insulina, deteriorarea endoteliumului nu mai conteaza, vasele de sange se dilata ceea ce permite optima circulatie a nutrientilor. Factorul principal care e la baza dilatarii vaselor de sange este oxidul nitric, care este sintetizat din aminoacidul L-arginina. Multe suplimente nutritive care se credeau a fi vasodilatatoare au ca principal ingredient o forma de arginina. Doza de arginina la majoritatea de astfel de produse se situeaza intre 4 si 5 g deoarece mai mult de 9 g provoaca greata.
In contrast, studii care au aratat cresteri mari de oxid nitric datorita argininei au implicat administrari intravenoase de doze de 18 g si chiar mai mult de arginina. Totusi multi oameni care au folosit suplimente pe baza de oxid nitric pretind ca au obtinut o pompare notabila. Explicatia la acest aparent paradox este ca multe suplimente cu oxid nitric contin si carbohidrati simpli, care declanseaza rapid secretia de insulina.
Asadar insulina, mai degraba decat arginina, este sursa senzatiei de pompare. Prin urmare, abilitatea insulinei de a dilata vasele de sange este legata de sinteza rapida de oxid nitric. Din aceasta perspectiva, se pare ca produsele pe baza de oxid nitric chiar cresc oxidul nitric, dar efectul se datoreaza mai degraba prezentei carbohidratilor din produsele respective decat prezentei argininei. Pentru a obtine acelasi efect de crestere a insulinei, de dilatare a vaselor de sange si de marire a absorbtiei de aminoacizi in muschi, tot ce avem nevoie este sa luam o cantitate mare de aminoacizi si carbohidrati simpli, de fapt, un supliment de recuperare dupa antrenament. In ceea ce-i priveste pe cei batrani, care sunt rezistenti la insulina, un studiu recent a aratat ca administrarea de insulina a refacut toate procesele de semnalizare anabolice pentru muschi care erau inactive datorita varstei. Insulina a refacut complet procesele anabolice din muschi, ceea ce le-a permis sa-si mentina si chiar sa-si mareasca masa musculara. Doza necesara de insulina pentru aceste efecte era de doua ori mai mare decat cea produsa de corp dupa o masa. Cateva intrebari raman fara raspuns. De exemplu, exercitiile inverseaza rezistenta la insulina la cei batrani deoarece efectul unei cresteri a circulatiei sangvine produse de efectuarea de exercitii induce sinteza oxidului nitric. La randul lui, cresterea oxidului nitric dilata vasele de sange si permite insulinei sa transporte mai eficient nutrienti catre muschi. Oamenii varstnici sunt in marea lor majoritate niste sedentari. Asta inseamna ca exercitiul regulat, atat aerobic cat si anaerobic, poate preveni rezistenta la insulina? Datele preliminarii arata ca da, ceea ce inseamna ca si fara un antrenament regulat, rezistenta la insulina se va declansa treptat, ducand la scaderea treptata a masei musculare.
Alexandru Bolborici
