In mintea celor mai multi dintre noi, termenul „fitness” se refera la o ramura sportiva care combina antrenamentele aerobe cu cele de forta (insa cu utilizarea unor greutati mai mici si mai multe repetari decat la antrenamentele de culturism)
Pentru oamenii de stiinta, „fitnessul” desemneaza nivelul de functionare a sistemului cardiovascular. Masura fitnessului ar fi rezistenta (anduranta) generala, definita drept capacitatea de lucru pe perioade indelungate de timp fara sa apara oboseala. In termeni mai generali, fitnessul s-ar putea referi la performanta optima a organismului si la starea lui de bine.
Fitnessul aerob reprezinta capacitatea maxima de a prelua, transporta si utiliza oxigenul. Acest indice deosebit de important, care se masoara prin metode de laborator, ne ofera cea mai buna apreciere a rezervelor cardiovasculare si a fitnessului fizic.
Capacitatea aeroba maxima variaza in functie de sex, varsta, ereditate, stare de sanatate/boala, nivel de antrenament.
Cum se explica specificitatea antrenamentelor aerobe?
O activitate fizica particulara, cum ar fi alergatul usor (jogging-ul), implica doar acele fibre musculare potrivite pentru acel tip de efort. Fibrele cu contractie lenta sunt recrutate pentru jogging. De asemenea, fiecare activitate fizica implica utilizarea doar a acelor cai metabolice si surse energetice de care este nevoie pentru acea activitate. Utilizand de nenumarate ori aceleasi mecanisme, in organism apare un raspuns adaptativ, adica ceea ce numim efectul de antrenare.
Rezultatele procesului de antrenare (= de adaptare) sunt in legatura directa cu activitatea utilizata drept stimul de antrenament. Antrenamentul are efecte multiple asupra fibrelor musculare ca si asupra sistemelor de transport si mentinere a vietii, cum ar fi sistemul respirator si cardiovascular. Efectele antrenamentului asupra fibrelor musculare sunt foarte specifice, ceea ce inseamna ca este destul de putin probabil sa se faca transferul asupra altor genuri de activitati. Cu alte cuvinte, daca va antrenati alergand, nu veti putea transfera beneficiile acestei activitati asupra inotului sau pedalatului. Pe de alta parte, efectele asupra sistemului respirator si cardiovascular sunt mult mai generale si deci pot fi transferate asupra altor activitati.
Antrenamentul conduce la modificari in sistemele enzimatice aerobe la nivelul fibrelor musculare, deci e usor de observat ca aceste modificari sunt specifice. In fazele incipiente de antrenament, incapacitatea muschilor de a utiliza oxigen limiteaza performantele. Mai tarziu, pe masura ce fibrele se adapteaza si pot utiliza mai mult oxigen, factor limitativ al performantei devenind sistemul cardiovascular (inima, sange, vase de sange).
Castigurile obtinute in urma antrenamentelor nu se pot transfera automat de la o activitate la alta, ceea ce inseamna ca nu puteti deveni inotatori mai buni daca va antrenati numai pe bicicleta sau alergand.
Putem clasifica efectele antrenamentelor in periferice (la nivel muscular) si centrale (inima, sange, plamani, hormoni). Efectele centrale se pot transfera de la o activitate la alta, insa cele periferice sunt mult mai putin transferabile.
Din acest punct de vedere, conteaza si modul cum va testati capacitatea de efort si adaptarea la antrenament. Daca va antrenati alergand, atunci testarea pe o bicicleta stationara nu are foarte multa valoare, tocmai datorita specificitatii antrenamentului.
Dr. Serban Damian
