Majoritatea colinei pe care o luam din alimentatie este convertita in lecitina in corp, care este fosfolipidul cel mai predominant in membranele celulare. Studii recente au aratat ca aceia care aveau nivele ridicate de colina si betaina in corp prezentau nivele scazute de diferiti martori ai proceselor inflamatorii. Asta este important deoarece procesele inflamatorii stau la baza multor boli degenerative, incluzand aici pe cele cardiovasculare, cancerul sau cele de creier. Inflamatiile tind sa se intensifice odata cu varsta, iar colina si alte substante metil-donatoare pot ajuta la tinerea sub control a acestor procese inflamatoare. Cancerul este legat de mutatiile celulare cauzate de degradarea ADN, necesara pentru replicarea ordonata a celulelor. Repararea totala a ADN-ului necesita existenta a suficienti metil-donatori, implicatia fiind ca fara acesti donatori, precum colina, riscul de cancer creste. Studii preliminare au sugerat ca un nivel ridicat de colina este asociat cu risc mic de cancer la san.
Alimente bogate in colina sunt ficatul, ouale si germenii de grau. Galbenusurile de ou sunt probabil cea mai buna sursa, continand aproximativ 125 mg pe galbenus. Totusi, inca exista printre culturisti practica de a discredita galbenusurile de ou cand acestia le servesc fierte sau omleta, aruncand 2 galbenusuri la 3 oua. Rationamentul lor este ca galbenusul contine prea multe grasimi si colesterol, iar albusul doar proteina pura. In afara de continutul ridicat de colina din galbenus, acesta contine si proteina, aproape jumatate din totalul de proteina continut de un ou. Studiile au aratat ca grasimea din galbenus nu are efecte negative asupra omului, iar continutul de colesterol este mult supraestimat. Pentru majoritatea dintre noi, servirea oualor intregi, cu tot cu galbenus, nu are niciun efect asupra colesterolului total din organism.
De fapt, colesterolul este foarte bun pentru construirea de masa musculara, fiind un precursor al sintezei testosteronului din corp. La fel ca la alti nutrienti, e posibil sa luam prea multa colina. Doze de 7,5 g pe zi au produs greata, diaree si scaderea tensiunii la unii oameni, insa doze de pana la 3 g sunt considerate sigure. Unii oameni au lipsa de o enzima care cauzeaza acumularea unui metabilit al colinei numit trimetilamina in corp. Ca sa fim mai specifici, bacteriile din intestin convertesc colina in trimetilamina, apoi enzima respectiva (care lipseste la aproximativ 1% din populatie), converteste trimetilamina in Noxid de trimetilamina. Fara aceasta enzima, trimetilamina se acumuleaza in corp si este eliminata prin urina, transpiratie si respiratie. Cantitati mari de trimetilamina duc la un miros dizgratios de peste putrezit emanat de nefericita persoana. Unele tipuri de hepatite virale duc de asemenea la acumularea de trimetilamina in sange.
Recent, a fost descoperit un efect mai serios legat de trimetilamina. Cercetatorii au aflat ca, depinzand de bacteriile din intestin, flora intestinala, unii oameni produc cantitati mari de N-oxid de trimetilamina din lecitina si colina.
Testele au aratat umplerea cu grasime si colesterol a celulelor la administrarea de lecitina si colina la soareci. Aceasta crestere la nivel celular este considerata ca prima faza in producerea arteriosclerozei, formarea depozitelor ateromatoase, ceea ce duce la bolile cardiovasculare. Si betaina a fost gasita implicata in proces. Bazat pe aceste constatari initiale, cercetatorii au pus in chestiune daca e bine sau nu ca corpul sa fie administrat suplimentar cu lecitina, colina sau betaina. Ei au notat ca administrarea lor in cantitati excesive poate duce la boli cardiovasculare. Aceste lucruri ridica mai multe intrebari. Cum stim care dintre noi are sau nu flora intestinala favorabila producerii reactiilor pozitive sau negative. De asemenea, de vreme ce multi dintre oameni, incluzand aici si culturistii, evita mancarea de oua intregi, cu tot cu galbenus, ce s-ar intampla daca nu folosesc nici suplimente de lecitina si colina. Cum am scris la inceput, un efect ar fi cresterea grasimii in ficat. Pana acum, principala cauza a distrugerii ficatului era considerat excesul de alcool. Recent s-au gasit tot mai multe cazuri in care alcoolul nu era prezent deloc.
Aceste noi cazuri de ficat gras sunt legate de rezistenta la insulina si sindromul metabolic, acesta din urma fiind precursorul aparitiei bolilor cardiovasculare si diabetului. De vreme ce colina este necesara pentru a ajuta ficatul sa scape de excesul de grasime continut, sa nu administram sub nicio forma (supliment sau prin alimentatie) colina va face o situatie grava sa devina si mai grava. Prin administrarea unui supliment cu probiotice se poate reface flora intestinala, prevenind astfel efectele secundare ale colinei sau lecitinei asupra sistemului cardiovascular. Cel mai prudent lucru pe care putem sa-l facem intre timp este sa incetam sa discreditam galbenusurile de ou. Folosirea lor nu iti va ruina eforturile la dieta, insa iti pot proteja sanatatea pe termen lung.
Alexandru Bolborici
bun articol……………….dar acum 1,2 luni era un articol in care galbenusul reprezenta colesterolul rauuuu………..deci? personal mananc si 5 oua intregi odata ,ma simt ok acum…….intradevar acum cateva luni durea putin ficatul dar ,era o combinatie de alcool ,creatina,cafea,si multe proteine grasimi!!
Cercetatorii astia britanici numa’ chestii socante scot.. :))
Un nou studiu realizat de cercetatorii britanici timp de mai multi ani confirma un lucru pe care multa lume nu il stia.
Consumul galbenusurilor din ou este aproape la fel de nociv ca si fumatul, intrucat grabeste si favorizeaza aparitia bolilor coronariene.
Studiul a mai demonstrat ca cei care consuma cel putin 3 galbenusuri in fiecare saptamana sunt mult mai afectati fata de cei care consuma oua de 2 ori pe saptamana.
„Legendele potrivit carora oul poate face parte dintr-o dieta sanatoasa a omului fac ca lucrurile sa fie confuze. Galbenusul de ou are un continut foarte ridicat de colesterol. Studiile noastre au demonstrat ca, odata cu inaintarea in varsta, riscul bolilor de inima creste, iar galbenusurile de ou sunt un factor important care duc la aparitia acestor tipuri de boli”, a declarat doctorul David Spence, profesorul care a coordonat studiul.