Pregatirea eficienta a unui antrenament incepe din timp. Atitudinea fata de antrenament si greutati, in general, separa sportivii de performanta, in domeniu, de practicantii fitnessului recreational. Daca sportivul de performanta iubeste efortul cat mai greu si abia asteapta sa ajunga la sala, sa se apuce de treaba, oamenii care se antreneaza strict pentru a slabi sau pentru a-si modifica forma au o abordare mai rezervata, unii vazand in acest efort chiar un rau necesar, cum ar fi mersul la dentist pentru a avea o dantura sanatoasa si frumoasa.
Acest articol se adreseaza in special celor care doresc o eficientizare a antrenamentului, o crestere a concentrarii pentru obtinerea unui progres muscular si al fortei. De-a lungul celor 20 de ani petrecuti in sala de forta, am vazut si campioni de culturism si am antrenat si multi oameni obisnuiti, cu profesii diverse, care doreau sa schimbe ceva la fizicul lor sau sa elimine pur si simplu stresul unei zile de munca, prin antrenamentul cu greutati.
Pregatirea mentala a unui antrenament, planul bine intocmit, concentrarea si motivatia de a te antrena greu sunt componentele de baza ale abordarii corecte a procesului de antrenament. Dorinta de a progresa, de a deveni mai puternic, mai bun trebuie canalizaa in imagini mentale concrete cu TINE RIDICAND o greutate pe care nu ai mai ridicat-o NICIODATA pana ACUM. Pregatirea pentru acest ACUM sau AZI este cheia spre progres.
Cand am ridicat prima oara 100 kg, nu implinisem 16 ani si imi era frica numai de cum suna in mintea mea o suta de kg! Ma gandeam la acest numar, coplesit de cum imi suna in urechi si neluand in seama nenumaratele antrenamente pregatitoare la care ridicasem 85, 90 si 95 de kg. Aceste greutati apropiate imi pareau nimicuri, pe langa suma rotunda cu trei cifre.
Marturisindu-i partenerului meu de antrenament, care avea vreo 18 ani (eram amandoi sportivi de performanta la sectia Liceului Spiru Haret, unde eram elev), despre teama mea de numarul 100, acesta a avut o inspiratie de moment excelenta. Aveam 70 de kg pe bara (bara avea 20 de kg) si am mai cerut 2 discuri de 2,5 ca de obicei. El, fara sa vad eu, mi-a pus 2 discuri de 5 kg.
Am trecut sub bara, m-am concentrat inspirand adanc si inchipuindu-mi pectoralii mei puternici cum vor invinge greutatea! Am luat haltera de pe suporti, am coborat-o si am impins-o de 2 ori singur, apoi inca o data cu ajutor. Colegul meu mi-a aratat ce discuri erau pe bara si pentru moment am simtit ca mi se inmoaie genunchii. Era mult temuta 100 de kg si eu reusisem sa o imping! Atunci am inteles ca de fapt nu muschii mei erau problema, ci mintea care, din instinct de conservare, ma facea sa ma opresc la o limita. Intelegand acest fenomen, am decis sa pun 105 kg pe bara, am impins-o fara ajutor si mi-am demonstrat ca singura bariera era una mentala.
Ulterior, la cursul de psihologie sportiva de la ANEFS, am gasit explicatii stiintifice si parghii de a depasi aceste bariere psihice. Este demonstrat stiintific ca un sportiv de inalta performanta, din orice sport, daca sta si isi imagineaza executia unui exercitiu sau un efort din domeniul sau de activitate, desi nu il executa decat mintal, in musculatura se produc aceleasi procese ca si cand corpul ar depune efortul respectiv.
prof. Cristian Neagu
Citeste continuarea articolului…
Apoi imaginati-va aplicand acelasi principiu pe orice alt plan in vederea depasirii obstacolelor din viata…
Un mare si celebru baschetbalist (evident american), caruia i’am uitat numele, facea exact acelasi exercitiu mental. Statea o jumatate de ora in dreptul cosului si isi imagina cum da cos, cum face tot felul de combinatii si slam-dunk-uri. Zicea ca asta l’a ajutat sa devina ceea ce este.