M-am antrenat, de-a lungul timpului, cu profesionisti de top. Am facut picioare cu Ronnie Coleman si Hide Yamagishi, spate cu Jay Cutler, umeri cu Flex Weeler si toate grupele cu Jose Raymond. Dorian Yates m-a pus la un antrenament pentru bicepsi in New Jersey si unul la picioare in Temple Gym in Birmingham (Anglia). Ultimul a fost cel mai brutal anternament pe care l-am facut vreodata, iar durerile musculare de a doua zi nu le pot descrie, toate multumita detinatorului a 6 titluri Mr. Olympia, Dorian Yates. Asta a fost pana de curand, cand am facut un antrenament pentru picioare cu Branch Warren.
Intalnirea cu Branch Warren…
Branch se afla in vizita in regiunea mea pentru cateva zile pentru niste aparitii destinate sponsorului sau, Gaspari Nutrition, care este si al meu. Asa ca, dupa o zi plina petrecuta impreuna, am reusit sa ajungem la sala pentru a ne antrena, abia pe la ora 20:30. Tin sa precizez ca eu ma antrenez dimineata, la ora 9. Un motiv pentru care fac acest lucru este pentru ca folosesc pre-workouturi, iar daca m-as antrena seara si as bea tarziu aceste bauturi, nu as mai putea adormi prea repede. Si cum dupa antrenament trebuia sa conducem noaptea, de la Boston la un hotel din Connecticut, nu m-am ingrijorat ca am luat 3 cupe de Superpump 3.0, la o ora asa tarzie.
Bineinteles, am facut ceea ce Branch a facut la antrenament. El este cunoscut nu numai pentru extraordinarea dezvoltare a coapselor, dar si pentru incredibila forta si intensitate cu care face antrenamentele. Poate nu stiai, dar Branch a fost unul dintre partenerii lui Ronnie Coleman, cand era inca junior, iar antrenamente erau efectuate la Metroflex Gym din Arlington, Texas, care este considerata cea mai hardcore sala din lume.
Antrenamentul propriu-zis
Am inceput cu extensii la aparat, serii de 20, cu cresterea greutatii la fiecare serie. A 4-a serie, cea finala a fost cu descresterea greutatii, mai intai cu o greutate pentru 20 de repetari, apoi scadeam putin din ea si continuam inca 20 de repetari si inca una, Deci, 60 de repetari continue. Branch le facea pastrand tensiune continua, fara pauza in partea de sus. Am obtinut o pompare buna, incepusem sa transpir. Sala nu avea aer conditionat, asa ca era normal.
Au urmat genuflexiunile. Mod standard de executie: am urcat pana la 150 kg pentru doua serii de 10 repetari, in timp ce Branch a facut tot doua serii cu 185, pentru 15 repetari. Deja simteam coapsele pline si pompate. Ne-am dus inapoi la presa, din nou serii de 20 de repetari cu greutati crescatoare. Ultima a fost o superserie, cu greutate descrescatoare. Branch a fost primul. A executat 30 de repetari cu maximul disponibil pe aparat. Am scos cate doua discuri de pe fiecare parte, asa cum m-a instruit in prealabil, a lucrat ceva mai mult de 30 de repetari, apoi am mai scos doua perechi si a reusit sa faca 40 de repetari. Nu cred ca mai e nevoie sa precizez ca, desi erau putini clienti in sala la acea ora, toti au venit sa-l urmareasca pe Branch la lucru. Cand a venit randul meu, am reusit, cu aceleasi greutati 20, 15, si 15 repetari, dar Branch m-a ajutat serios la ultimele repetari.
Pomparea si arsurile, pe la mijlocul ultimei serii descrescatoare, au inceput sa fie incredibil de dureroase. Pur si simplu eram ud leoarca de sudoare, parca nu mai aveam aer si simteam o senzatie de rau la stomac. Practic, fiecare celula din corpul meu urla sa ma opresc. Nu imi amintesc ca vreodata, pana atunci, sa fi simtit nevoia sa renunt la continuarea antrenamentului, dar, spre rusinea mea, trebuie sa recunosc ca ajunsesem la punctul maxim de toleranta. Voiam sa ma opresc, sa ma asez la umbra, sa stau intins, sa nu mai fac nimic. Parca m-a izbit un tren. Dar nu se terminase…
Au urmat genuflexiunile la hack-squat. Deja ma deplasam ca un om beat, nu mai aveam control asupra picioarelor. Branch a facut 3 serii, eu abia am putut termina 2. Am terminat cu flexii de picioare, din intins pe burta si din sezand, cu trei serii din fiecare, ultima fiind o serie descrescatoare.
Imediat dupa, Branch si-a facut shake-ul de proteina, da eu, din cauza ca simteam stomacul dat peste cap, nu mai puteam inghiti nimic. Am iesit afara din sala, unde era ceva mai racoare decat in interior si, la aerul curat, am inceput sa ma simt mai bine. Ne-am indreptat apoi spre un restaurant. Branch a mancat mult ca sa sustina cele 120 kg, eu abia am reusit sa beau o parte din shake si sa iau cateva muscaturi din bunatatile de pe masa. Apetitul mi-a revenit abia la cateva ore, lucru care nu mi se intamplase vreodata pana atunci.
Pentru 5 zile consecutive, coapsele erau incordate si dureroase la atingere, mergeam impiedicat, iar treptele erau un cosmar. Cel mai rau era cand conduceam deoarece apareau crampe la coapse.
Antrenamentul pentru coapse cu Branch Warren a fost cel mai dur lucru pe care l-am facut vreodata si ma bucur ca l-am bifat pe lista mea de antrenamente. In mod cert, puteam sa ma descurc mai bine daca faceam antrenamentul la ora la care eram eu obisnuit, dar nu a fost nicio problema, pana la urma. Febra musculara a disparut si ea, in cele din urma, dar amintirea antrenamentului ramane pentru totdeuna.
Ron Harris
ATENTIE! Acest antrenament este unul pentru profesionisti si nu ar trebui copiat ca atare!