Antenament pentru picioare – o practica rara
Dar ce se intampla atunci cand sportivul evita sa o antreneze? Am remarcat ca, in cele mai multe cazuri, picioarele sunt cele mai neglijate in antrenamente. Exceptand, evident, persoanele cu un potential genetic deosebit, cum este cazul lui Petru Ciorba, picioarele ar trebui antrenate la fel ca toate celelalte grupe.
Cunosc un caz in care cineva incepuse antrenamentele de 2 ani si a folosit foarte putin suplimente nutritive, dar cu toate acestea avea un fizic remarcabil, cu masa musculara si definire comparabila cu a celor care concureaza. Din pacate, avea si un defetct: refuza antrenamentul pentru picioare. Motivelepe care le invoca erau dintre cele mai diverse, dar ideea principala era ca nu suporta efectiv sa lucreze aceasta parte preferand ca in ”golul” ramas la anternamente sa faca piept.
Pare o meteahna veche in culturismul romanesc, lucru lesne observabil daca ne uitam in orice sala, aleatoriu. Situatia nu trebuie privita ca fiind disperata deoarece, daca nu ma insel, si Florin Uceanu a recunoscut ca, in primii ani de antrenament, nu isi lucra picioarele.
Prin aceste randuri nu incerc neaparat sa militez in favoarea antrenamentului pentru picioare, dar as vrea sa dau doua motive pentru includerea acestuia in orice program:
- Motiv de ordin estetic – lipsa de proportionalitate
- Nu te poti numi culturist daca nu faci genuflexiuni, cel mai complex exercitiu posibil in acest sport.
Sper ca v-am facut sa va razganditi si sa inlocuiti impinsul din culcat cu impinsul la presa. Ce spuneti?
Vlad Hosu