Ca oameni, avem un spirit competitiv foarte dezvoltat, incercand sa concuram permanent atat cu cei din jur, cat si cu noi insine. Aceasta dorinta de autodepasire a condus de-a lungul timpului la progres si evolutie. Chiar daca nu este vorba despre sportivi de performanta, efortul cardio si adaptarile ce survin in urma antrenarii organismului prin metode specifice sufera o serie de limitari determinate atat de factori externi, cat si interni.
Unul dintre acesti factori, care la un moment dat poate interveni in drumul fiecaruia catre performanta, este capacitatea maxima a muschilor de a utiliza oxigenul. In urma cercetarilor fiziologice, s-a ajuns la concluzia ca acest parametru este determinat si influentat de:
– Activitatea enzimatica
Deoarece reactiile metabolice necesare oxidarii presupun existenta unui aparat enzimatic bine pus la punct, potentialul oxidativ este determinat si de cantitatea de enzime prezenta in muschi.
– Tipul de fibre (compozitia muschilor)
Fibrele cu contractie lenta au o capacitate aeroba mai mare decat fibrele cu contractie rapida datorita concentratiei crescute de mitocondrii si enzime oxidative. In consecinte, cu cat exista mai multe fibre cu contractie lenta in muschi, cu atat mai mare este capacitatea oxidativa.
S-a constata ca antrenamentul de rezistenta creste capacitatea oxidativa a tuturor fibrelor, in special a celor cu contractie rapida (creste cantitatea de mitocondrii si de enzime oxidative, precum si capacitatea de a extrage energie din lipde).
– Aportul de oxigen
Aportul de oxigen este cel mai important determinant al metabolismului oxidativ. In repaus, nevoia organismului de ATP este redusa si, asadar, si necesarul de oxigen e mai mic. Pentru a face fata cerintelor, organismul se va adapta marind frecventa si amplitudinea respiratiei, ameliorand schimburile de gaze la nivel pulmonar, crescand frecventa cardiaca (pentru a transporta mai mult sange oxigenat in muschi).
Organismul uman are o capacitate redusa de a inmagazina oxigen, acesta fiind motivul pentru care cantitatea de oxigen ce trece prin plamani este direct proportionala cu cea utilizata de tesuturi pentru metabolismul oxidativ.
Dr. Serban Damian