Concursuri de culturism si spectatori problema
Acum ceva timp am citit un post al dl. profesor Cristian Neagu pe forumul de discutii al site-ului nostru in care acesta ii invata pe cei care urmau sa participe la concursuri de culturism, in calitate de concurenti, cum sa procedeze atunci cand din public le sunt strigate ironii sau chiar injurii.
Asadar, mi-am spus, pregatirea specifica a culturistului care urmeaza sa concureze trebuie sa contina si lectii de “lupta” impotriva spectatorilor, de parca epuizarea fizica si psihica de dinaintea concursului nu ar fi fost suficienta… Afirmatia este adevarata, insa numai in parte, pentru ca acel concurent aflat pe scena nu trebuie sa-i infrunte pe toti spectatorii, ci numai pe acela care, in continuare, va face obiectul prezentului „ghid”.
Cine este, asadar, spectatorul care, odata intrat in sala de concurs si instalat de cele mai multe ori in partea din spate a salii, nu conteneste sa isi urle insultele si ironiile decat atunci cand competitia s-a incheiat, si care va avea ceva de obiectat (cu voce tare, desigur), fara a tine cont ca pe scena evolueaza juniori sau sportivi de la masters?
Nu stiti? Atunci haideti sa-i schitam “portretul robot”.
Concursuri de culturism – Portretul robot al spectatorului ostil
Este un tip cu varsta cuprinsa intre 20 si 30 ani, care sta tolanit pe un fotoliu, inconjuat de vreo 3-4 prozeliti care, cu chicoteli asortate si rasete zgomotoase, ii intaresc convingerea ca ceea ce emite este de o spiritualitate debordanta si ca nimic nu e mai potrivit cu momentul decat niste injuraturi crunte la adresa juniorului de pe scena (care, cuprins de trac, a uitat urmatoarea miscare din programul liber).
Nimic nu-l impresioneaza, iar privindu-l cum isi exprima nemultumirea fata de tot ceea ce se intampla pe scena in cadrul acestor concursuri de culturism, esti tentat sa crezi ca el venise la campionatul de zona sa-l aplaude la categoria junior pe Danny Padilla, iar la +100kg pe Ronnie Coleman.
Precis va veti inchipui ca el, spectatorul, arata fenomenal si ca asta ar fi cauza exigentei lui. Eronat! Arata exact ca un om care merge o data pe saptamana la sala, iar atunci o face doar pentru a-si etala noul tricou.
Acum ca ati aflat cine este si care sunt principalele sale trasaturi, ma veti intreba care este cauza acestui comportament ostil. Primul raspuns l-am cules tot din postul domnului Neagu care era de parere ca acesti indivizi, frustrati de cum arata, nu au curaj sa urce pe scena, in lumina reflectoarelor.
De acord, dar frustrarea nu este singura cauza. Carentele in educatia spectatorului vizat isi spun cuvantul, libertatea de exprimare inteleasa gresit si, nu in ultimul rand, lipsa de reactie a celorlati aflati in public care, desi vizibil deranjati, nu actioneaza de teama unei eventuale polemici cu acest individ.
Ma intrebam daca nu cumva pretul, de cele mai multe ori derizoriu, al biletelor la concursurile de culturism da dreptul cuiva sa insulte. S-a gandit oare spectatorul nostru vreodata ca in sala, langa el, se pot afla rude si prieteni ai celui de pe scena, tinta a jignirilor sale? Sau a incercat macar sa isi inchipuie ce simte cel de pe scena care, in loc de sustinere, primeste ironii de joasa speta si trivialitati?
Credeti ca spectatorul nostru a gasit de cuviinta vreodata sa isi exprime dezacordul fata de evolutia unui sportiv privandu-l de aplauze? Nu! De ce? Pentru ca spectatorul acesta nu cunoaste notiunea de “RESPECT”.
Daniel Oprea