Intrebarile care ar trebui sa-i framante in mod constant, dincolo de nivelul mediu de dezvoltare pe care il ating, pe majoritatea celor care vin in mod regulat la sala sunt:
- Ce trebuie sa fac pentru a-mi depasi nivelul actual?
- Ce au facut deosebit campionii acestui sport cand au inceput sa stagneze in dezvoltare?
Dincolo de tenacitate si geneticul favorabil, a fost nevoie, cateodata, si de „un artificiu” care a impins dezvoltarea catre noi niveluri.
Astazi va aduc in atentie un asemenea „artificiu” care a fost folosit cu succes de mai multi culturisti din ultimii 35 de ani, deci a trecut cu brio inclusiv testul timpului, dovedindu-se o metoda viabila.
Lectia pe care am invatat-o cu greu…
Prima oara cand am citit despre acest subiect a fost cand aveam 16 ani si incepusem antrenamentele de doar cateva luni. Intr-o carte a regretatului Szekely Laszlo, cel care mi-a fost antrenor in primii 7 ani ai carierei sportive, se mentiona ca un anume Bitter Istvan, culturist din Budapesta, care castigase cateva concursuri locale si internationale, facea la sfarsitul antrenamentelor cateva serii de genuflexiuni cu bara la ceafa, pentru a creste masivitatea generala a corpului.
La momentul respectiv, aceasta informatie nu mi s-a parut pretioasa, mai ales ca nu trageam foarte tare pentru picioare, concentrandu-ma mult pe partea superioara a corpului, cum fac mai toti pustii care merg la sala. Peste vreo 4 ani, cand am inceput sa fac pentru prima oara genuflexiuni cu greutati mari, am explodat intr-adevar, desi nu am facut imediat legatura intre cauza si efect.
Peste inca 2-3 ani, am citit un articol scris de Tom Platz, un mare campion american, care avea cele mai dezvoltate picioare din lume (in opinia mea, nici astazi nu a fost egalat), dar care odata trecut la profesionisti nu se clasa foarte bine din cauza ca partea superioara a corpului era prea mica in comparatie cu picioarele. Ei bine, intr-o zi, aceasta apare la Mr. Olympia practic cu un nou fizic, mult mai imbunatatit la spate, piept, umeri si brate si se claseaza pe locul al 3-lea. Crescuse 7 kg in masa musculara pura, fata de anul anterior, lucru nemaintalnit la un culturist de un asemenea nivel si care era extrem de dezvoltat! Un asemenea progres se intalneste de obicei in primii ani de antrenamente, cei foarte avansati fiind multumiti si cand reusesc o crestere anuala de 1-2 kg masa musculara.
Intrebat cum a facut de a reusit o astfel de performanta, el a spus ca a marit foarte mult greutatile la genuflexiuni, pe care le facea pana jos, nu semigenuflexiuni cum face majoritatea.
Ideea e ca nu imi placea fizicul lui si consideram ca un culturist cu partea superioara mai buna decat cea inferioara este de preferat celui cu picioare imense si partea superioara mai slaba, asa ca am pierdut din vedere lectia de invatat de la el si am continuat sa fac semigenuflexiuni, considerand ca oricum am picioare destul de mari si ca era mai bine sa insist in continuare asupra partii superioare a corpului. Faceam cam 4 serii de semigenuflexiuni si de extensii pentru cvadricepsi pe saptamana, iar la semigenuflexiuni faceam doar 3-6 repetari. Aam avut mare noroc cu ambitia, lucram cu 260-275 kg, asa ca stimulam destul de mult corpul.
Mai tarziu, tot de-a lungul carierei mele, am inceput sa fac genuflexiuni complete, dar tot doar 4 serii pe saptamana, cate 3-4 repetari pe serie, in acest caz reusind, de cateva ori, o repetare cu 210 kg, efectuata fara ajutor, urmate de 2-3 cu ajutor. Iarasi nu am facut legatura intre noul nivel de dezvoltate si genuflexiuni.
Abia acum, la cativa ani dupa ce nu am mai concurat, am simtit puterea genuflexiunilor. Chiar daca nu am participat la concursuri, am continuat sa ma antrenanez pentru partea superioara a corpului, dar am neglijat picioarele si n-am mai facut genuflexiuni vreo 2 ani, doar presa o data la 2 luni, vreo 3 serii.
Recent, am citit un articol in presa straina de specialitate in care se insista asupra faptului ca exercitiile foarte grele, precum genuflexiunile pana jos, cu greutate mare, stimuleaza metabolismul si cresc productia de testosteron a organismului. Sigur ca stiam toate acestea la nivel teoretic, dar articolul a venit intr-un moment in care nu mai faceam genuflexiuni de mult timp si pierdusem ceva masa musculara in partea superioara, in ciuda eforturilor mele. Am pus insa scaderea de forta si masa pe seama faptului ca am trecut de varsta de 50 de ani si ca acest fenomen este normal. Dupa ce am terminat articolul, mi-am amintit de Tom Platz si de Bitter Istvan, de sentimentul de forta pe care il simteam in trecut, cand luam haltera de 210 kg in spate si ma ridicam de jos de tot, intr-un efort suprem.
Am inceput sa reiau antrenamentele cu genuflexiuni cu haltera si am marit cantitatea de Ideal Protein, ca pe vremea cand concuram si am asteptat rezultatele. In mai putin de doua luni, am pus inapoi 20 kg pe bara la impinsul din culcat, am facut iarasi tractiuni cu 20 kg atarnate la centura. Scazusem, asadar, nu neaparat din cauza varstei, ci din cauza ca nu mai faceam genuflexiuni cu bara si nu mai luam suficiente suplimente nutritive. Genuflexiunile sunt stimulul care initiaza cresterea, iar suplimentele sunt hrana pe baza careia se face aceasta crestere.
Acum, ca am o asa revenire in forma, ma gandesc serios la o reintoarcere in competitii. Trebuie sa maresc greutatile la genuflexiuni si numarul de serii, ceea ce va recomand si voua. Progresul va veni aproape de la sine 😉
Tot ce se poate.
Intrebarea e, ce optiuni au cei care au probleme cu spatele inferior si care nu mai fac deloc genoflexiuni.