Exercitii de culturism – executie stricta sau trisare?
Desi sunt alte variabile, stilul executiei unor exercitii de culturism poate face diferenta intre progrese mediocre si o masa musculara remarcabila, obtinuta in cel mai scurt timp posibil. Cel putin eu asa cred.
Executia stricta inseamna o postura rigida cu minim de implicare a restului corpului, in afara de zona lucrata si, in acelasi timp, inseamna o executie relativ lenta, controlata a miscarii.
Stiu ca peste tot in reviste se bate moneda pe executia stricta, iar antrenorii din sali recomanda intotdeauna acest stil. Si fac foarte bine – acest stil de executie ne fereste de accidentari. Chiar si eu, in emisiunile TV, fac recomandarea aceasta pentru ca ma adresez publicului larg.
Dar este acest stil cel mai indicat pentru cei care vor sa concureze? Eu cred ca nu. Cand vrei sa ajungi pe primul loc, nu mai pui pe primul plan siguranta, esti nevoit sa-ti asumi si niste riscuri. Pe cat posibil, riscul asumat trebuie sa fie controlat pentru a nu se ajunge la accidentari datorate modului de executie al unor exercitii de culturism.
Ganditi-va putin la DVD-urile cu antrenamentele celor mai buni culturisti ai lumii si o sa va reamintiti ca acestia foloseau o forma de executie care putea fi numita oricum, numai forma stricta nu. Cei mai de succes culturisti profesionisti au descoperit, probabil instinctiv, daca nu in alt mod, ca stilul strict nu este cel mai productiv.
Exercitii de culturism – cum ne poate ajuta executia trisata
Si eu sunt de aceeasi parere. De aceea, antrenamentul efectuat numai pe aparente, care te obliga, in general, la o executie stricta, nu e la fel de productiv ca antrenamentul cu greutati libere (bara, gantere). Trebuie insa sa gasesti echilibrul corect intre ridicarea unor greutati mari, care sa solicite puternic muschii, si executia intr-un stil care e suficient de bun pentru a se adresa in principal zonei ce se intentioneaza a fi lucrata.
De ce zic asta? Pentru ca unii exagereaza si, spre exemplu, la flexiile cu bara pentru bicepsi, folosesc prea mult picioarele pentru a initia miscarea, scazand dramatic implicarea bicepsilor.
S-ar putea sa dureze ceva timp pentru a afla care este punctul dincolo de care bicepsul lucreaza, de fapt, mai putin, nu mai mult, prin adoptarea stilului trisat.
Totusi, e clar ca o executie stricta, corecta, lenta, rigida, nu e compatibila cu folosirea unor greutati mari si, in special, nu e compatibila cu fortarea marimii greutatilor la trei niveluri, in fiecare luna.
Cresterea are legatura si cu folosirea unor greutati mari, dar dincolo de acest lucru, asa-numitul stil trisat pare sa creasca incarcatura pe muschi in puncte cheie ale cursei miscarii. In aceste puncte, muschiul este in pozitia ideala pentru a recruta maximul de fibre, spune o teorie. Spre exemplu, la flexiile trisate, un exercitiu favorit al lui Arnold: se inclina in fata, dupa care ridica bara pana la nivelul umerilor, lasandu-se pe spate.
Punctul de maxima incarcare, in acest caz, este jos, cand bratele sunt putin indoite, inainte ca antebratele sa formeze un unghi de 90° cu bratele. Eu, spre exemplu, pot sa fac flexii cu bara de 80kg daca le execut trisat, iar cu 55kg daca ma lipesc cu spatele de un zid, pentru a le executa strict.
Sigur ca executia trisata a unor exercitii in culturism presupune un risc, te poti accidenta. Pe de alta parte, impingerea corpului sa ridice greutati mereu si mereu mai mari cere curaj, dar asta deosebeste un campion de restul practicantilor din sala.
Florin Uceanu
18 titluri de campion national