Fitness-ul a aparut mai degraba ca cerinta la nevoile femeilor de stabili un standard de frumusete. Aici lucrurile stau insa putin mai diferit. Daca studiem picturile secolelor trecute, vom observa cateva nuduri care ar starni cateva zambete ironice datorita kilogramelor in plus. Formele voluptoase ale femeii erau considerate o calitate, asociata cu fertilitatea.
Fitness masculin – un sport din ce in ce mai praticat
Aparitia concursurilor de fitness masculin reprezinta o dovada ca acest sport tine pasul cu moda. Personal, (si probabil multi nu vor fi de acord cu mine) percep fitness-ul masculin drept un culturism light, mai usor de acceptat de catre publicul larg. Sa fie insa fitness-ul masculin dovada ca sportul mama, culturismul, incepe sa piarda teren deoarece consumatorii au realizat ca vor altceva? Putin probabil…
Eu cred (si aici probabil mai multa lume nu va fi de acord cu mine) ca aceasta noua disciplina nu este altceva decat un rezultat al ego-ului masculin, ceva de tipul: „ de ce sa nu incercam si noi daca ele pot?!”. Sunt convins ca orele petrecute la sala sunt la fel de multe in cazul ambelor tipuri de antrenament, dar eu percep noua disciplina drept un simplu moft.
De-a lungul timpului, s-a spus despre culturismul feminin ca nu-si are rostul si ca este doar o transpunere in practica a ideilor feministe…Cum ar fi sa incepa acum o noua polemica pe tema fitness-ului masculin, doar ca avand rolurile inversate?
Voi ce parere aveti? Fitness-ul masculin si culturismul ar trebui sau n-ar trebui sa fie in opozitie? Se poate un semn de egalitate intre cele doua?
Vlad Hosu