Ianis Mantas: „M-am dopat, acum regret!”

Ma numesc Ianis Mantas si m-am nascut in 1964 in Volos, Grecia. Am inceput culturismul in 1980, la varsta de 16 ani. Dupa 2 ani am participat la primul meu concurs: „Mr Junior Grecia”, unde am ocupat locul 6.

In 1983 am castigat 3 concursuri regionale in partea sudica a Greciei si am obtinut locul 6 la Mr. Grecia. Dupa armata, m-am intors la competitii cu dorinta arzatoare sa inving. Aveam 22 de ani si visul meu era sa castig Mr. Grecia si in 2-3 ani sa ajung Mr. Europa. Pentru ca toti concurentii foloseau anabolizante, am inceput si eu, mai intai cu pastile, apoi si cu injectii.

Am crescut imediat in forta si masa musculara, dar si tensiunea arteriala mi-a crescut, ca prim efect secundar negativ, sa spunem.

Astfel, ajunsesem sa fac impins din culcat cu 220 kg, desi curat nu trecusem niciodata de 170 kg, iar tensiunea imi crescuse de la 12 cu 8, la 14,5 cu 11. Asta dimineata la prima ora, cand eram relaxat. Probabil ca in timpul antrrenamentelor ajungea la 20. Dar cui ii pasa, eu visam doar la glorie si banii pe care ar fi urmat sa-i castig, riscurile nu prea ma interesau atunci, ma gandeam ca nu o sa mi se intample tocmai mie, la urma urmei toti concurentii se dopau. Oricum nu puteam sa-i inving daca nu foloseam si eu.

Eram favorit la Mr. Grecia’89, dar…

In toata aceasta perioada „de injectare”, clasarile la concursuri s-au imbunatatit, am luat locul I la Open-ul din Mr. South Greece, iar la Mr Grecia am luat locul 3. In 1987 am facut, pe banii mei, un stagiu de pregatire in Germania, in aceeasi sala cu Iosef Gromulus, care era Mr. Germania, Mr. Univers si ocupase locul 10 la Mr. Olympia. Am fost ajutat de baietiii de la sala cu sfaturi despre alimentatie, antrenament si anabolizante.

Rezultatelele mele au continuat sa se imbunatateasca si am devenit favorit la Mr. Grecia, in 1989. Dar, cu 10 zile inaintea concursului, in timpul incalzirii pentru piept, la bara de impins din inclinat, am suferit o ruptura la pectoralul drept, care m-a scos din cursa pentru titlu. Nu puteam sa ridic mana din cauza durerii. Mi-am revenit foarte greu. Abia dupa un an am putut sa fac din nou antrenamente pentru piept, dar cu greutati mici si impingeam stramb.

Eram constient ca nu voi mai putea sa-mi ating telul. Visele mele se spulberasera, asa ca am renuntat definitiv la anabolizante. Ma antrenez si in ziua de azi, dar doar pentru mine.

In ultimii 10 ani ani am venit deseori in Romania si vorbesc limba aproape la perfectie. In salile din Bucuresti, unde m-am antrenat, si la concursurile la care am participat ca spectator, am intalnit multi culturisti romani si doresc sa le impartasesc experienta mea ca sa nu repete aceeasi greseala.

Am sa va povestesc o intamplare interesanta, care poate va va schimba parerea despre aceste substante anabolizante. Dupa armata, am fost implicat intr-un accident auto in urma caruia m-am ales cu o rana de vreo 7 cm lungime la calcai, deci destul de adanca. Timp de 3 saptamani rana nu s-a inchis, iar cand faceam genuflexiuni cu bara pe ceafa, din cauza presiunii rana se deschidea si va imaginati cat de dureros era.  Atunci eram in pauza de anabolizante, dar dupa aceste 3 saptamani am inceput un ciclu cu injectii. In mai putin de 24 de ore, dupa ce mi-am facut aceste injectii, rana era complet inchisa, de parca nu ar fi existat niciodata. A fost ceva uimitor, care dovedeste cat de eficace sunt anabolizantele pentru uzul medical.

Din fericire, eu le-am folosit un timp suficient de lung pentru a suferi si efectele lor secundare, care, in aminute cazuri, sunt catastrofale.  Cine stie, daca as fi luat doze mai mari sau pentru mai multi ani, poate ca astazi eram o epava. As fi avut poate mai multe titluri, dar tot o epava as fi fost.