Intr-un articol anterior am promis ca voi continua sa va prezint cateva aspecte, sper eu inedite, referitoare la viata si personalitatea unuia dintre pionierii culturismului romanesc, Gheorghe Huma.
In 1981, la 40 de ani, Huma inca participa la concursuri si castiga medalii la competitii internationale. Tot in cartea profesorului Laszlo Szekely, sunt prezentate cateva dintre datele antropometrice ale culturistului. La o analiza simpla a acestora, oricine are legatura cu fenomenul culturistic realizeaza ca perimetrele pe care Huma le etala la acea vreme sunt greu de atins chiar in zilele noastre, cand culturismul si domeniile conexe au evoluat enorm. Un brat cu circumferinta de 50 cm sau o coapsa care masoara 67 cm nu sunt deloc la indemana oricui. De altfel, fotografiile alaturate ne scutesc de orice comentariu. In demersul meu, de a rememora personalitatea sportivului Gheorghe Huma, am discutat cu cativa dintre cei care de-a lungul timpului l-au cunoscut. Profesorul universitar Dionisie Turcu, decanul Facultatii de Educatie Fizica si Sport din cadrul Universitatii Lucian Blaga din Sibiu, coleg de facultate cu Gheorghe Huma intre anii 1969 si 1973, in Bucuresti, povesteste ca acesta era absolut impresionant, din punct de vedere fizic, pentru acea perioada, si ca odata, aflandu-se impreuna cu alti colegi la complexul balnear Ocna Sibiului pentru relaxare, Huma a iesit din bazin iar lumea a ramas efectiv siderata de imaginea sportivului. Profesorul povesteste ca un pusti care ducea o tava cu gogosi a cazut in bazinul cu apa uitandu-se la Huma, spre amuzamentul celor prezenti. Tot in acea perioada, spune profesorul Turcu, culturismul nu era un sport popular si de sine statator, ca in zilele noastre, si la sala Rapid din Bucuresti, dupa incheierea competitiei de haltere, avea loc competitia de culturism la care participau si cei mai „aratosi” halterofili. Huma, de fiecare data, castiga detasat, in aplauzele spectatorilor.
Profesorul Curtean, un apropiat al lui Gheorghe Huma, isi aminteste ca acesta era o persoana deschisa, prietenoasa, sufletista si cu un simt al umorului ascutit. Cu toate acestea, atunci cand se antrena, Huma devenea extrem de serios si de concentrat, dedicandu-se total antrenamentului. In sala, Huma folosea greutati medii si mari si se antrena 7 zile pe saptamana dupa un program propriu, foarte atent elaborat. Domnul Curtean imi spunea amuzat ca, atunci cand a intrat prima oara in sala de la Soimii Sibiu, l-a gasit pe Huma dupa un antrenament, odihnindu-se pe o banca si i-a spus acestuia ca intentioneaza sa se apuce de culturism.
Huma, privindu-l, i-a replicat ca poate veni la culturism doar daca are de gand sa munceasca cu adevarat, iar daca nu, sa se apuce de haltere. De atunci, tanarul Curtean s-a apucat de culturism.
As vrea sa va mai spun ca, in mod deliberat, am evitat ca in cadrul acestui articol sa ating aspecte care ar fi avut legatura cu viata personala a sportivului Huma, gandindu-ma ca cititorii nostri au nevoie de repere legate de sport si nu de detalii legate de cum, unde si in ce fel a trait Gheorghe Huma.
Multumesc pe aceasta cale domnilor profesori Dionisie Turcu si Ioan Curtean pentru amabilitatea de a-mi pune la dispozitie marturii si materiale care m-au ajutat sa recompun pentru cititorii revistei o frantura din imaginea „Stejarului din Dumbrava Sibiului”, asa cum l-a numit domnul profesor Laszlo Szekely pe cel care a fost Gheorghe Huma.
Daniel Oprea
campion balcanic