Care este cea mai mare dorinta a fiecarui culturist? In mod evident, sa creasca in masa si in forta fizica. Fie incepatori, medii sau avansati totdeauna exista sportivi care se plang ca de la o vreme nu mai avanseaza. Atunci cand nici schimbarea programului de antrenament, nici suplimentarea cu proteine, creatina sau orice altceva nu mai dau rezultate, este bine sa ne indreptam atentia spre sectorul uneori marginalizat numit „refacere fizica„.
Cand vine vorba de dimensiuni si forta si mai ales de eforturile culturistilor de a-si ameliora aceste caracteristici fizice, oamenii de stiinta utilizeaza uneori sintagma : „factor de supracompensare”. Oare ce inseamna asta? Foarte simplu: daca iti supui organismul unui stres, cum ar fi efortul de ridicare a unor greutati, corpul se va adapta in cele din urma la noile „cerinte”. Odata refacut, sportivul va fi capabil sa ridice mai multa greutate sau sa faca mai multe repetari, deoarece organismul lui si-a mobilizat resursele interne pentru a depasi nivelul stresului aplicat initial, aceasta actiune purtand numele de supracompensare. Prin supracompensare, organismul isi creeaza „rezerve” pentru a fi pregatit sa faca fata unui stres similar. Pentru a vizualiza mai usor cele afirmate pana acum, sa ne inchipuim un om care intr-o zi ajunge in jungla si este fugarit de un tigru flamand, dar are noroc si reuseste sa scape. Peste cateva zile ajunge iar intr-o situatie similara, dar, fiindca a mai trecut prin asa ceva (deci a mai fost supus unui asemenea stres) este capabil sa alerge mai repede, deci sansele sa fie prins sunt mai mici.
Daca ati inteles acest mecanism natural extrem de simplu, veti reusi sa apreciati la adevarata valoare importanta asigurarii unei recuperari complete inainte de urmatorul antrenament. In momentul in care v-ati supus corpul unui stres in cadrul unui antrenament, veti avea nevoie de o perioada de timp pentru recuperare, astfel incat sa aiba loc mecanismul de supracompensare. Daca nu va veti odihni suficient de mult, corpul nu va avea suficient timp pentru a supracompensa, in consecinta data viitoare, cand va veti antrena, nu veti beneficia de aceeasi forta musculara ca la antrenamentul anterior.
Recuperarea dupa antrenament
Pentru un individ obisnuit, recuperarea dupa un antrenament cu adevarat dur poate dura intre 3 si 10 zile. Nu este adevarat ca dupa 48 de ore musculatura incepe sa regreseze. Studii realizate pe culturisti de nivel mediu, care se antrenau constant au dovedit ca o intrerupere de pana la 16 zile a programului de antrenament nu a dus la scaderea considerabila a fortei, ba chiar la unii din subiecti s-a observat ca pot ridica chiar mai mult decat la antrenamentele de dinainte de pauza impusa. S-au introdus cu succes scheme de antrenament in care se lucreaza grupele mari la 10 zile, insa sedintele de antrenament sunt foarte intense si se folosesc greutati mari, de aceea fiind necesare perioade mai lungi de refacere.
Principiul este evident: cu cat te antrenezi mai tare, cu atat iti supui organismul unui stres mai intens si deci cu atat ai nevoie de mai mult timp de recuperare fizica. Alt principiu valabil ar fi urmatorul: cu cat este mai avansat sportivul, cu atat are nevoie de mai mult timp de recuperare, pentru ca in comparatie cu un incepator el are capacitatea fizica de a efectua antrenamente de intensitate mult mai mare. Logic, nu? Varsta, meseria si indatoririle familiale constituie alti factori de luat in considerare, pentru ca si acestia consuma energie care ar putea fi utilizata in procesul de dezvoltare musculara. Astfel cu cat un sportiv este supus unei presiuni mai mari si are mai multe indatoriri sociale, cu atat va trebui sa astepte mai mult pentru a se reface inainte de urmatorul antrenament. Consecinta antrenarii prea frecvente duce la, sunt convins ca toata lumea cunoaste, supraantrenament. Acest termen desemneaza incapacitatea organismului de a se recupera total, inainte de a fi supus unui nou stres. Care ar fi cea mai simpla metoda pentru a sti daca organismul este refacut dupa un efort intens? Trebuie folosita pur si simplu observatia libera a felului cum te simti. Daca persoana se simte plina de energie si abia asteapta sa mearga la sala si sa faca un antrenament puternic, atunci aproape sigur este refacuta complet. Acest lucru se poate intampla la trei zile de la ultimul antrenament (ne referim aici la antrenamente impartite pe grupe musculare) sau dupa 10 zile, ori undeva intre. Totusi trebuie stabilit si un prag superior (de exemplu 10 zile), pentru a nu cadea in extrema cealalta.
Morala acestui articol ar fi ca nu trebuie sa ne speriem de cateva zile in plus de refacere. Stiinta a dovedit ca este nevoie de timp pentru a creste in masa si forta. Antrenarea de mai mult de doua ori pe saptamana a aceleiasi grupe musculare s-a dovedit contraproductiva; culturistii de nivel mediu si cei avansati ar trebui sa se antreneze pentru o grupa de trei ori in doua saptamani sau sa lase patru zile intregi intre doua antrenamente succesive. In final, va sfatuiesc sa experimentati introducerea unor zile suplimentare de refacere in programul vostru si s-ar putea ca unii dintre voi sa observe ca aici era miezul problemei care le tinea in loc dezvoltarea fizica.
Cantitatea de efort si nu in ultimul rand intensitatea lui trebuie adaptate astfel incat sa stimulam crestrea musculara pe fondul tuturor fenomenelor de distrugere celulara pe care le cunoastem cu totii. Cealalta extrema esteaceea de a intra in catabolism muscular uneori chiar de la sala, ca urmare a unui antrenament prea lung, prea obositor si nepotrivit, care ne tine fara importanta masa de dupa antreanment.
In afara salii refacerea este importanta pt ca, crestem atunci cand ne odihnim. Eu personal fac un antrenament de 4 zile pe saptamana intre care iau obligatoriu pauza. Deci nu fac doua zile consecutive de antrenament niciodata si nu antrenez niciodata o grupa de doua ori pe saptamana cu exceptia abdomenului pe care il fac cand imi vine.
Deci odihna suficienta + alimentatie de culturist = rezultate. Niciodata nu este altfel.