Deseori ma intalnesc in sala cu cate o persoana a carei figura mi se pare cunoscuta si, in urmatorul moment, incerc sa imi amintesc daca am vorbit vreodata cu aceasta si despre ce. De cele mai multe ori, ajutorul imi vine de la cel pe care incerc sa il identific in hatisurile memoriei, cand, dupa salutul de rigoare, necunoscutul incepe sa imi spuna grabit, ca si cum cineva i-ar cere socoteala, ca nu a mai venit la sala de vreo doua luni din cauza unor probleme deosebite la serviciu. Imi spune ca s-a ingrasat peste masura si ca daca ar avea mai mult timp liber lucrurile ar sta cu totul altfel. Imi mai spune ca programul de antrenament pe care i l-am recomandat acum jumatate de an va fi inceput chiar de astazi. Ii urez succes si ma intorc la antrenamentul meu. In minte imi staruie totusi o intamplare din copilarie, cumva legata de discutia avuta anterior cu personajul nostru. Imi amintesc ca, intr-o dupa-amiaza, mama a depistat ca in ziua respectiva mersesem la scoala cu temele nefacute. Intrebat fiind ce anume m-a impiedicat sa imi fac temele, am inceput sa insirui fara noima o serie de motive pe care eu le credeam convingatoare, desi unele dintre ele frizau penibilul. Dupa ce am incheiat pledoaria in apararea mea, mama mi-a spus cam asa: „Daniel, atunci cand nu vrei sa faci ceva, poti gasi o suta de motive si scuze; iti trebuia un singur motiv pentru a-ti face temele si acela ar fi fost sa vrei sa le faci!”
Iata ca dupa ani regasesc aceasta intamplare atat de actuala si, inevitabil, imi pun niste intrebari legitime: chiar atat de ocupat poti fi incat sa nu iti gasesti cate o ora libera de trei ori pe saptamana, pentru a merge la sala? Chiar atat de ignoranti pot fi unii dintre noi incat sa se autosugestioneze ca sunt in imposibilitatea de a-si acorda un minim de timp pentru propria sanatate? Voi, cei care va regasiti in istorioara de mai sus, v-ati intrebat cat timp pierdeti, in mod inutil, cu activitati sterile, fara finalitate si fara un castig efectiv? Oare o ora intr-o zi e chiar atat de mult? Eu cred ca nu! Dar ar trebui sa credeti asta si voi si sa incercati sa nu va mai gasiti scuze si motive puerile, sa nu mai pozati in persoane carora serviciul si familia le rapesc si ultimul minut pe care ar putea sa il foloseasca facand sport! Lasati ipocrizia deoparte si recunoasteti ca va complaceti intr-o viata sedentara, dar placuta voua!
De fapt, doar voi puteti schimba lucrurile in bine, dar pentru asta trebuie sa vreti cu adevarat!
Daniel Oprea
