Toti am vrea sa descoperim un secret care sa dubleze viteza cresterii musculare. Arnold se pare ca l-a descoperit cumva. Instinctiv presupun. Noi descoperiri stiintifice par sa confirme aceasta ipoteza.
Mai intai, si acesta este un lucru pe care probabil il stiti, fibrele musculare se impart in doua mari categorii: albe, de viteza si forta (care se pot contracta rapid si puternic, dar obosesc repede) si rosii, de rezistenta (care rezista mai mult, dar sunt mai lente).
Cei care au din nastere o proportie mai mare de fibre rosii in muschi sunt buni la sporturi aerobe: alergari, inot, ciclism etc., pe distante lungi. Cei care au o proportie mai mare de fibre albe nu rezista la eforturi indelungate, dar sunt rapizi si puternici fiind potriviti pentru sprinturi, karate, haltere, powerlifting.
Fibrele albe pot creste substantial in masa, in timp ce fibrele rosii doar intr-o mica masura, deci logic este sa insistam pe dezvoltarea fibrelor albe cu greutati mari.
Exista insa mai multe subtipuri de fibre albe, iar stiinta ne-a spus pana acum ca cheia dezvoltarii maximale a muschilor este tipul 2B, fibre albe cu contractie exploziva. De aceea, majoritatea culturistilor se antreneaza cu greutati mari, pe aproximativ 8 repetari pe serie. Astfel, greutatea este destul de mare pentru a solicita fibrele albe, dar totusi nu atat de grea incat sa nu poti face miscarea intr-un stil exploziv.
Un studiu recent a examinat fibrele musculare la un grup de culturisti foarte masivi. Din moment ce fibrele de tip 2B sunt cele care pot creste cel mai mult, era de presupus ca acestia aveau o abundenta de fibre de acest tip sau cel putin ca erau mai numeroase decat oricare alt tip de fibre. Realitatea a fost ca ei aveau un mai mare procentaj de fibre de tipul 1 si 2A si o lipsa aproape totala de fibre 2B. Deci ei aveau aproape zero fibre 2B, specializate pe contractii explozive. Prin urmare, antrenamentul culturistilor trebuie sa se axeze pe tipul de fibre 2A care au o capacitate duala: atat de putere cat si de rezistenta.
Asa cum am mentionat la inceput, Arnold a descoperit asta instinctiv. El utiliza des protocolul de antrenament in sistem piramida. Crestea greutatea la fiecare serie, apoi, dupa ce ajungea la cea mai mare greutate (serie la care facea 6 repetari) reducea greutatea pentru doua serii numite “burnout” (care dau senzatia de arsura in muschi), de 12-15 repetari fiecare.
De asemenea, el mai folosea metoda seriilor cu greutate descrescatoare in care, dupa ce facea cateva repetari cu gantere grele, le lasa jos si, fara pauza, continua cu altele ceva mai usoare pentru cateva repetari, apoi cu altele si mai usoare. In felul acesta lucra atat componenta de forta cat si cea de rezistenta a fibrelor de tip 2A.
Daca pentru Arnold a mers atat de bine, nu crezi ca merita sa incerci si tu?