Cand am ajuns prima oara in California, la inceputul anilor ’90, am fost socat sa constat ca unii dintre marii campioni de atunci, Flex Wheeler si Paul Dillet, nici macar nu faceau miscarile complet, ca sa nu mai vorbesc de stilul aparent neglijent si rapid in care trageau sau ridicau bara. Stilul lor semana mult cu ceea ce faceam noi cand ne incalzeam sa intram in concurs, un fel de pompare continua a muschiului.
Intr-un interviu recent acordat revistei americane Ironman, Jay Cutler, detinator al mai multor titluri de Mr. Olympia, spunea ca a fost criticat constant pentru stilul sau de executie a exercitiilor. Chiar si el il numeste „sloppy”, adica neglijent, dar puncteaza imediat ca ceea ce apare unui observator ca fiind o forma gresita este de fapt un stil de executie care s-a dovedit a fi cel mai eficient dupa doua decenii de antrenamente. „Toti avem structura noastra individuala, lungimi diferite ale tendoanelor, puncte usor diferite de atasare a acestora pe oase etc. A gandi ca exista un mod de executie perfect pentru toata lumea este ridicol. Chiar si un factor care pare neesential, cum ar fi marimea sportivului, are un impact asupra stilului de executie. Un tip de 130 kg, care face ramat cu bara din aplecat cu 180 kg, va face exercitiul altfel decat un tip de 90 kg, care face ramat cu 80 kg.” Adevarul e ca, dupa acea prima vizita in salile din California, stilul meu a fost unul mult mai relaxat si multi imi zic si acum ca nu imping bara decat 3 sferturi din cursa si nu intind mainile cand fac impins din culcat sau nu trag bara pana sub barbie cand fac tractiuni la scripete etc., dar eu le zic ca asta m-a ajutat sa progresez si sa castig titluri de campion pana la 46 de ani si acesta este singurul lucru care conteaza pana la urma.
In fond, cred ca toti trebuie sa ne ghidam dupa acest principiu: daca functioneaza bine pentru mine, de ce nu-l folosesc?
Florin Uceanu
18 titluri de campion national