Tenacitatea bate talentul!

Teoretic, un tip talentat are prima sansa sa ajunga superstar in domeniul lui. Talentul este dat de mostenirea genetica, insa am vazut numeroase cazuri in care tipi talentati au fost invinsi de tipi mai putin talentati, dar dispusi sa faca sacrificii mai mari si sa munceasca mai mult. Genele (materialul genetic) responsabile pentru deplina dezvoltare a trupului la niveluri normale nu se manifesta integral daca individul este lipsit de o nutritie adecvata in copilarie si nici inteligenta nu va atinge cotele maturitatii depline daca lipseste stimularea intelectuala in aceasta perioada. Iata deci ca avantajul genetic poate fi pierdut inca din copilarie, daca nu are ceea ce ii trebuie pentru a se manifesta.

Daca talentul sau mostenirea genetica superioara este dublata de o munca tenace, rezulta o combinatie imbatabila. Asa cum a demonstrat si Arnold, care spunea despre tineretea sa ca toti prietenii sai se duceau la discoteca si la petreceri, dar el a hotarat ca acum trebuie sa munceasca, iar petrecerile trebuie amanate pentru mai tarziu, dupa ce isi va implini obiectivele. Iata un caz in care tenacitatea si sacrificiile au fost rasplatite din plin.

Ce inseamna mostenirea genetica favorabila pentru a ajunge campion de culturism? Caracteristicile fizice care sunt necesare unui corp superior, din punct de vedere al culturismului competitional, sunt: structura scheletica, tipul somatic, proportiile, lungimea muschilor si densitatea musculara.

Structura scheletica

Marimea scheletului determina cat de multa masa musculara poate suporta acesta. In plus, umerii largi, talia ingusta si incheieturile subtiri, pe langa o lungime medie a membrelor fata de trunchi, sunt avantaje de necontestat. Totusi, Larry Scott a castigat Mr. Olympia de 2 ori, desi era ingust in umeri, iar Frank Zane, care avea o marime relativ mica a scheletului, a reusit sa castige de 3 ori Mr. Olympia. Arnold, care avea o talie relativ lata, l-a invins pe Sergio Oliva, care avea o talie ingusta si, potrivit specialistilor, cel mai bun genetic din istorie. Deci, munca si tenacitatea pot bate talentul.

Tipul somatic

Mezomorfii, adica cei atletici, musculosi, cu umeri largi, talie ingusta, incheieturi medii ca dimensiuni, care se ingrasa sau slabesc usor, in functie de regimul alimentar, au un avantaj in fata ectomorfilor, adica cei slabi, longilini, cu oase si incheieturi subtiri, care iau foarte greu in greutate, indiferent ce si cat mananca, sau in fata endomorfilor, cei grasi, cu incheieturi si talie mare, cu membre scurte fata de trunchi, care se ingrasa usor si slabesc foarte greu, chiar daca tin regim. Totusi, Samir Bannout, care avea mari probleme cu slabirea, fiind endomorf, a reusit printr-un efort suprem de vointa sa scape de grasime si sa obtina o forma excelenta ce i-a adus titlul de mr. Olympia in 1983. Dupa cum declarase dupa concurs, regimul autoimpus a fost atat de crunt, incat intr-o noapte s-a trezit si s-a repezit la frigider ca un psihopat. Noroc ca era gol. Il golise ca sa nu fie tentat. Iata inca un caz in care tenacitatea si munca au batut talentul, pentru ca unii dintre cei clasati in urma lui aveau un genetic mai bun pentru culturism ce le permitea sa slabeasca mult mai usor.

Proportiile

Cei care au proportii echilibrate intre lungimile si marimile diferitelor segmente corporale au un fizic mai estetic. Cu alte cuvinte, cei care nu au gambe sau brate la nivelul dezvoltarii umerilor si pieptului, spre exemplu, au un dezavantaj in fata celor care au toate grupele dezvoltate proportional. Totusi, Flex Wheeler, care era poreclit „sultanul proportiilor si simetriei”, a fost batut mereu de Dorian Yates care se antrena atat de dur incat a suferit rupturi musculare mai intai la cvadriceps si biceps, iar mai tarziu la triceps, dupa care a trebuit sa se retraga. Dorian a luat 6 titluri Mr. Oylimpia, iar Flex nici unul. Iata inca un caz in care munca si tenacitatea au batut talentul.

Lungimea muschilor

Desi marimea scheletului permite unui individ sa sustina muschi masivi cu o putere contractila mare, marimea maxima la care se pot dezvolta muschii este dictata de lungimea lor. Exemplu de lungime diferita a muschilor care se pot masura sau vizualiza cu usurinta sunt bicepsii, poate cea mai importanta grupa pentru culturisti. Ronnie Coleman avea niste bicepsi impresionanti, desi nu erau lungi, dar erau atat de taiati si de densi, incat au fost considerati fenomenali.

Inca un caz in care munca si tenacitatea au batut talentul altora care aveau potential mai bun la bicepsi, dar despre care nu s-a spus niciodata ca sunt fenomenali.

Densitatea musculara

Acest termen indica numarul de fibre dintr-un volum muscular dat. Evident ca cineva care are doar jumatate din numarul de fibre al partenerului sau, la pectoral spre exemplu, va avea pectorali relativi mici, comparativ cu el, dupa ce ambii si-au dublat masa musculara a fibrelor pectoralilor.

Densitatea musculara, la fel ca lungimea muschilor, poate varia dramatic, nu numai intre persoane diferite, dar si intre grupe musculare ale aceleiasi persoane. Te poti naste cu o densitate mare la muschii bratelor, dar mica la gambe sau la piept, spre exemplu. Cand Ronnie Coleman a iesit campion mondial la amatori in 1991, au fost voci avizate ce spuneau ca nu are ce cauta la profesionisti cu gambele alea ca „doua bete”.

Inca o data, munca si tenacitatea au batut talentul pentru ca, in ciuda unor gambe „slabute”, Coleman a urcat treptat in clasamente, iar in 1998 a castigat Mr. Olympia, titlu pe care nu l-a lasat altora timp de 8 ani.

Ideea e ca un tip cu genetic favorabil poate progresa mai repede si poate ajunge mai departe, dar calitatile enumerate mai sus nu sunt suficiente; un tip muncitor si tenace, care se antreneaza si se alimenteaza inteligent, are mari sanse sa ajunga printre cei mai buni.

Acest lucru trebuie stiut de catre toti incepatorii, fie ei grasi sau slabi, scunzi sau longilini. Nu va lasati influentati de idei preconcepute, antrenati-va din greu, luati-va zilnic suplimente, odihniti-va corespunzator si poate intr-o zi veti fi pe scena cu medalia de gat.