Test de efort, pentru detectarea bolilor coronariene
Inima este un organ vital. Aceasta puternica pompa musculara are rolul de a alimenta organele interne si muschii, prin intremediul sangelui, cu oxigen si substante nutritive. Una dintre conditiile esentiale pentru a-si indeplini bine sarcina este ca ea sa fie permanent irigata cu sange oxigenat, iar acest lucru depinde de permeabilitatea arterelor coronare.
Bolile ischemice – din care cea mai grava este infarctul de miocard – presupun ingustarea uneia sau mai multor portiuni ale arterelor coronare. In functie de gradul de obliterare (ingustare) a acestora, persoana poate avea manifestari clinice la efort, cand necesarul de sange oxigenat este mult mai mare, insa cu trecerea timpului boala se agraveaza, iar astfel simptomatologia apare si in repaus.
Slaba oxigenare a miocardului este resimtita de catre pacient ca o presiune (apasare), senzatie de constrictie sau chiar durere, ceea ce in termeni medicali se numeste angina pectorala. Aceasta senzatie dureroasa poate iradia in tot toracele, in portiunea superioara a abdomenului, in brate, gat sau umeri.
Factorii de risc ai bolilor coronariene sunt dislipidemiile (nivel crescut de colesterol si trigliceride), fumatul, hipertensiunea, sedentarismul si antecedentele heredocolaterale (adica cele „mostenite” de la parinti). Cauza cea mai frecventa a bolilor coronariene este ateroscleroza, adica obstruarea vaselor de sange (inclusiv a coroanelor) prin depunerea de placi de colesterol in interiorul lor.
Obstructia totala a unei coroane conduce la instalarea infarctului de miocard din cauza lipsei de irigare cu sange si, deci, cu oxigen, o parte din muschiul cardiac se necrozeaza, apoi se transforma in tesut cicatricial si asfel cordul nu se mai poate contracta normal.
In urma unui infarct, functia de pompa a miocardului devine insuficienta si persoana constata reducerea capacitatii de a sustine efort fizic (cu diverse grade), alaturi de o multime de alte complicatii.
In ce consta un test de efort?
Testul de efort este o investigatie folosita de catre cardiologi (si nu numai) pentru a evalua functia cardiaca, in special in raport cu efortul fizic. Artelele ingustate asigura un flux de sange mai redus miocardului, si deci mai putin oxigen. In timpul efortului fizic, nevoia de oxigen este crescuta si din combinatia acestor factori pot aparea simptome si modificari EKG care sa sugereze existenta unei afectiuni coronariene.
Acest test se incepe prin masurarea in repaus a frecventei cardiace si a tensiunii arteriale. De asemenea, se efectueaza un EKG de repaus. Apoi se aplica pe corp 6-12 electrozi conectati la un aparat EKG ce monitorizeaza activitatea electrica a corpului. Cel testat va trebui sa mearga pe o banda de alergat, urmand un anumit protocol care presupune cresterea graduala a vitezei si a pantei (inclinatia benzii).
Testul este oprit atunci cand pacientul resimte dureri in piept, dificultati de respiratie, ameteli, sau cand inregistrarea EKG arata modificari semnificative pentru o afectiune coronariana. De asemenea, testul mai poate fi oprit atunci cand cel testat nu mai poate rezista efortului, chiar si in ciuda lipsei modificarilor EKG sau a simptoomelor sugestive.
In cadrul testului de efort pot fi masurati si alti parametri, cum ar fi VO2max (consumul maxim de oxigen), care reflecta capacitatea de efort aerob a persoanei respective.
In general, testul de efort poate diagnostica pana la 2/3 din bolile coronariene si are o acuratete de 50% in cazul obstructiei unei singure coronare, si 80% in cazul obstructiei mai multor artere coronare. In 10% din cazuri se pot obtine rezultate fals pozitive (adica fals anormale).
In urma obtinerii rezultatelor testului de efort, medicul cardiolog poate stabili un diagnostic si poate face recomandari privitoare la tratament si la investigatii ulterioare.
Dr. Serban Damian
Tu ai facut vreodata un test de efort?
