Atletii au remarcat beneficiile testosteronului din timpurile cand evenimentele sportive au inceput sa fie inregistrate. Performantele lor pot fi urmarite inca din vremea Jocurilor Olimpice din antichitate, incepand cu anul 776 I.H. Totusi, hormonul nu a fost izolat decat multe secole mai tarziu, in 1935, de catre trei oameni de stiinta care i-au dat denumirea de testosteron (engl. testosterone) de la testo = teste, ster = sterol, one = ketone.
Cel mai cunoscut studiu legat de cresterea musculara a fost facut abia 4 decenii mai tarziu. Dr.Basin si colegii lui au descoperit ca, prin cresterea de 4,6 ori a nivelului de testosteron fata de cel normal, a rezultat o crestere in forta si masa musculara fara antrenament. Mai mult, cand subiectii au introdus si antrenamente, cresterea a fost si mai mare. Cunoastem cu totii ca tratamentele cu testosteron cresc masa si forta musculara, insa exista si cai naturale si mai sigure de manipulare a acestui hormon: prin dieta si exercitii. Intr-un articol mai vechi spuneam ca eliberarea optima de testosteron in timpul unei sesiuni de antrenament se face cel mai bine prin utilizarea de exercitii compuse, folosind grupe musculare mari, precum picioarele cu greutati care sa permita 8-12 repetari. Asta inseamna ca, de exemplu, 10 serii a 10 repetari de genuflexiuni vor creste testosteronul la nivele mult mai mari decat un antrenament cu greutati foarte mari de 10 serii a 1-3 repetari. Antrenarea grupelor mari de muschi duce la eliberarea de mai mult testosteron decat grupele mici iar serii multiple de 8-12 repetari sunt mai bune decat mai putine serii, 1-3 serii.
Oamenii de stiinta spun ca maximalizarea nivelului de testosteron este esentiala pentru cresterea in forta si masa musculara. Acest punct de vedere a luat o intorsa tura brusca in ochii multor oameni de stiinta acum ceva timp. De fapt, in unele articole publicate, se sugera ca schimbarile de testosteron datorate exercitiilor nu sunt importante pentru culturisti. Deci, care e treaba? Este important testosteronul pentru crestere sau nu?
De unde a inceput controversa?
In 2009 si 2010, un grup de cercetatori a publicat unele descoperiri interesante bazate pe un studiu care a implicat 12 barbati sanatosi, care nu se antrenau. Subiectii au fost pusi sa faca, alternativ, un antrenament de biceps pentru un brat, iar la celalalt antrenament au folosit celalalt brat urmat imediat de o sesiune cu volum ridicat de picioare. Cum era de asteptat, nivelul de testosteron a fost mult mai ridicat dupa antrenamentul de brat plus picioare decat cel doar pentru un brat. Totusi, neasteptat a fost ca, prin antrenarea picioarelor dupa brate, nu a rezultat nicio crestere a sintezei proteinei, forta sau masa musculara pentru brate, dupa 15 saptamani.
Cercetatorii au concluzionat ca, „expunerea unui muschi lucrat la nivele ridicate de hormoni anabolici endogeni nu duce nici la hipertrofiere, nici la cresterea rezistentei musculare la tineri”. Desi studiul este interesant, nu este posibil sa concluzionam din acesta ca schimbarile de testosteron din timpul exercitiilor sunt neimportante. In primul rand, este de imaginat ca bratul antrenat singur va beneficia de pe urma cresterii testosteronului din ziua cand s-au antrenat si picioarele. In al doilea rand, subiectii au lucrat picioarele dupa brat, nu inainte, fapt care poate a impiedicat abilitatea testosteronului de a interactiona cu bicepsul. In final, cum s-a mentionat anterior, subiectii nu aveau nicio experienta in antrenamente, asa ca asta face imposibila aplicarea rezultatelor lor pe culturisti experimentati.
… va urma
Alexandru Bolborici