Culturism de intretinere

In urma cu mai bine de 10 ani, am renuntat la practicarea culturismului la nivel de performanta, insa niciodata nu s-a pus problema renuntarii definitive la acest sport. De fapt, o data cu trecerea timpului, culturismul a devenit pentru mine un adevarat mod de viata si, abia acum, dupa ce am mai inaintat in varsta, pot realiza in mare parte avantajele reale pe care le-am avut in urma practicarii culturismului. Nu vreau sa ma apuc acum sa va tin o pledoarie pro-culturism si nici sa va enumar avantajele pe care le avem pentru ca nici spatiul nu mi-ar permite-o si nici n-as fi eu cel mai in masura sa o fac.

Despre altceva as vrea sa va vorbesc eu cu acest prilej si am tot incercat sa o fac ori de cate ori am avut ocazia sa particip la emisiuni televizate sau colocvii pe tema culturismului si anume, la faptul ca, desi acum exista atatea mijloace de informare cu privire la antrenament, alimentatie, medicatie si refacere, mijloace pe care noi din generatia veche nu le-am avut la indemana si, ca atare, am facut greseli mari, greseli pe care le vad si la cei alaturi de care ma antrenez acum, dar care, spre deosebire de noi, nu au nici o scuza.

Sunt informatii din toate domeniile enumerate mai sus care se pot obtine oricand printr-un singur click, accesand un site de specialitate sau pur si simplu urmarind atent articolele dintr-o revista de culturism care de-a lungul timpului dezbate pe rand toate aceste probleme.

Eu, personal, am un mare regret cu privire la faptul ca, in perioada de juniorat, am pierdut sau, mai bine zis, „am batut pasul pe loc“ ani de zile staruind in aceeasi greseala si anume Supraantrenamentul. Desi am avut si rezultate bune la prima vedere, felul in care ma antrenam atunci ma face si acum sa zambesc.

Imi amintesc ca, in perioada de pregatire dinaintea Campionatelor Nationale din 1991, timp de 3 luni de zile, am facut 2 antrenamente pe zi (unul dimineata cu durata de 3 ore si unul dupa-amiaza de 2 ore) timp de 7 zile pe saptamana. Nu radeti ca nu exagerez cu nimic. Lucram intre 20 si 30 de serii pe grupa musculara si asta in conditiile in care alimentatia era compusa mai mult din fructe, legume si ceva branzeturi dietetice. Va puteti imagina la ce stres era supus organismul? Practic, facand o paralela, se poate spune ca eram precum o masina al carei motor merge fara ulei si mai vrei sa te duci si cu ea la curse. Si toate acestea s-au intamplat tocmai pentru faptul ca nu aveai cum sa stii daca e bine ce faci, noi inspirandu-ne pe vremea aceea din programele de antrenament ale marilor campioni de la Mr. Olympia din anii ‘80. Va dati seama, eram tocmai buni sa ne comparam cu ei.

Si astazi, sunt nenumarate persoane pe care le gasesc in sala la venire, imi fac antrenamentul, iar cand eu plec, ei au facut abia jumatate din antrenamentul pe care il au programat. Am incercat de mai multe ori sa le atrag atentia unora cu privire la faptul ca lucreaza prea multe serii pe grupa musculara si, desi pareau ca ma asculta si aproba ceea ce le spuneam, am realizat ulterior ca mi-am pierdut timpul de pomana, se antrenau tot cum stiau ei. Adevarul e ca logica te impinge sa crezi ca volumul de munca trebuie sa fie direct proportional cu cresterea musculara, altfel spus: cu cat lucrezi mai multe serii, cu atat te faci mai mare intr-un timp mai scurt. Dar lucrurile nu stau deloc asa, pentru ca muschiul nu creste in sala atunci cand il „omori“ cu 15-20 de serii lucrate, ci in urmatoarele 48-72 ore de dupa antrenament (in functie de intensitatea cu care a fost lucrat), cand se recupereaza si se hraneste efectiv, acumuland masa musculara.

Pornind de la aceste premise, mi-am alcatuit un set de principii de baza pe care le-am respectat in ultimii 5 ani atunci cand mi-am facut un plan de antrenament si la care sunt convins ca nu voi renunta nici pe viitor pentru ca m-am convins de eficienta lor:

•  in primul rand, o executie extrem de corecta a fiecarei repetari, indiferent de exercitiu sau de incarcatura de pe bara;
•  intre 5 si 8 repetari la fiecare serie, cu o greutate suficient de mare care sa-mi permita, ca si la ultima repetare, sa am (repet) o executie corecta;
• 2 exercitii, dintre care intotdeauna unul de baza, a cate 3 serii (fara seriile de incalzire) pentru grupele musculare mici: biceps, triceps, deltoid, trapez;
• 3 exercitii a cate 3 serii pentru grupele mari: dorsali, pectorali, coapse;
• 4 antrenamente saptamanal a caror durata nu depaseste niciodata 40 de minute, asa ca vesnica scuza cu lipsa de timp, pe care si-o gasesc cei ce renunta, cade de la sine. Nu cred, sub nici o forma, ca cineva care doreste intr-adevar sa faca miscare nu-si gaseste cate 30-40 de minute de 4 ori pe saptamana;
• alternarea permanenta a exercitiilor; sa nu fie niciodata doua antrenamente consecutive pentru aceeasi grupa musculara care sa se repete;
• intercalarea a 1-2 sedinte de aerobic saptamanal intre cele 4 antrenamente de forta, cu o durata de 35-40 minute cu exercitii ca: alergare usoara, stepper, bicicleta stationara. Si, profit de aceasta ocazie, sa atrag atentia in mod deosebit asupra beneficiilor pe care le aduc aceste antrenamente aerobice chiar si in pregatirea celor ce fac acest sport pentru inalta performanta. In afara faptului ca mentin, in permanenta, un nivel relativ scazut al lipidelor in organism, acest tip de efort antreneaza muschiul cardiac (inima) obisnuindu-l pe acesta cu efortul, dar mai ales, ajuta la crearea si marirea retelei de vase capilare, care vor constitui infrastructura pe care sa se construiasca tesut muscular nou, sau vascularizeaza si implict hranesc tesutul muscular deja existent.

In speranta ca nu v-am plictisit, inchei aici acest articol nu inainte de a specifica ca, prin intermediul lui, am vrut sa ma adresez, in primul rand, celor ce practica acest sport in dorinta de a arata mai bine si care consider ca formeaza marea masa a practicantilor si abia mai apoi celor ce au in vedere marea performanta, cu rezerva ca nu sunt eu cel mai indreptatit a le da sfaturi.

 George Tanase