Genunchiul lui Ahile: probleme la genunchi comune in randul sportivilor
Stiu ca este “calcaiul lui Ahile”, da iata ca, in zona sportului si in special in cazul celor care practica powerlifting, genunchiul este o zona la fel de vulnerabila. Sa aruncam o privire la patologia genunchiului si la cele mai comune probleme la genunchi in cazul celor care ridica greutati..
Genunchiul este o articulatie cu doar doua grade de miscare: anterior si posterior, rotatiile interna si externa fiind practic inexistente, iar celelalte grade de miscare apar doar patologic. De aceea, genunchiul este supus deseori traumatismelor de diverse naturi.
Nu putem vorbi aici de fracturi de os patologic (boala Paget, de exemplu), de diversele probleme de tip autoimun (lupus eritematos, poliartrita reumatoida, spondilita anchilozanta etc.) sau de problemele de natura tumorala (osteosarcom, osteom osteoid, condrosarcom etc.). Ne vom ocupa de cele mai frecvente elemente de patologie sportiva.
Genunchiul este format din doua reliefuri ososase: cel superior, reprezentat de capatul de jos (distal) al femurului, marginit de capetele laterale de doua formatiuni numite condilii femurali, si relieful interior, reprezentant de capatul superior (proximal) al tibiei, alcatuit asemenea unui munte marginit lateral de doua vai – creasta tibiala si platourile tibiale, pe care se insereaza cele doua meniscuri, lateral si medial.
Genunchiul mai are si alte formatiuni de contentie si stabilizare: ligamentul incrucisat anterior si cel posterior, doua ligamente laterale si capsula articulara, care imbraca articulatia. O alta articulatie a genunchiului este cea femuro-patelara.
In culturism se intalnesc mai rar afectiuni traumatice (fracturi), si atunci se datoreaza manevrarii defectuoase a greutatilor. In schimb, se pot intalni fisuri (de obicei fisuri de stres, in urma folosirii excesive si cu traumatisme mici, repetate la nivelul articulatiei), entorese, luxatii, rupturi ale ligamentelor (de obicei in urma incarcarii excesive a presei pentru picioare si fara incalzire, a tamburului de extensie sau a articularii defectuoase a genuflexiunilor cu bara).
Cum se trateaza aceste probleme la genunchi
Daca este o fisura de stres, o imobilizare gipsata de scurta durata rezolva de obicei problema. Daca este o leziune de menisc, de obicei trebuie tratata chirurgical, pentru ca altfel bucatica de menisc rupta se plimba prin articulatia genunchiului (soarece articular), provocand dureri si degradare articulate (artroza).
Operatia nu este complicata, a doua zi pacientul poate parasi spitalul, dar continua recuperarea cel putin o luna si jumatate. Daca meniscul e rupt, de obicei se extrage bucata rupta (meniscectomie), dar daca e doar ciupit, se recurge la sudarea lui. In cel din urma caz, recuperarea e ceva mai complicata, dar pe termen lung pacientul are mai mult de castigat deoarece scade riscul de artroza fata de meniscectomie.
Daca este rupt si ligamentul, trebuie facuta inlocuirea sa (ligamentoplastie) cu un ligament recoltat din tendonul rotulian. Operatia este mult mai complicata, recuperarea dureaza 6 luni, dar trebuie facuta, altfel se compromite total biomecanica genunchiului (hiperlaxitate, artroza).
Recuperarea consta in recapatarea mobilitatii, prin tehnici specifice, si tonifierea musculaturii perirotuliane (cvadriceps) semimembranos, semitendinos, biceps femural, tibial anterior, gastrocnemian si solear.
Cum putem evita aceste probleme la genunchi? Prin intarirea grupelor musculare mentionate, alegerea calculate a greutatilor, eventual folosirea unor genunchiere profesioniste, incalzirea bine facuta si, cel mai important, respectand forma corecta de executie a exercitiilor.
Iar pentru cei care practica fotbal sau baschet de placere, atentie mare: rupturile de menisc si de ligament sunt foarte des intalnite in aceste sporturi.
Leon George Radu
