Reguli de arbitraj incalcate sau nestiute
Sunt constient ca acesta este unul dintre acele articole care, cu siguranta, imi va atrage antipatia unora, insa mi-am promis ca il voi scrie si il voi publica, cu toate neajunsurile ce decurg din asta.
Asadar, sunt arbitru… unul dintre acei arbitri care au deschis regulamentele IFBB-ului si au invatat din ele inainte de a-si coase emblema cu “JUDGE” pe sacou. Sigur, faptul ca am studiat nu va compensa lipsa de experienta, insa nu pot arbitra la nesfarsit pe principiul “sa fie placut ochiului”.
Probabil teama de a nu nedreptati sporivii, apoi gandindiu-ma ca am fost si eu acolo, pe scena, cu tracul firesc, incercand sa deslusesc pe fetele arbitrilor daca par multumiti de ceea ce vad sau nu sau, de ce nu, teama de penibil m-au facut sa ma aplec asupra regulamentului de arbitraj.
Poate multor arbitri nu le va veni sa creada, insa sunt diferente majore intre criteriile de arbitraj pentru fiecare disciplina in parte, si nu cuvintele “mare”, “muschi” sau “vene” sunt cele care inglobeaza esenta acestui sport.
Am convingerea ca sunt arbitri care au carnete de 30-40 de ani, unii dintre ei contemporani cu Huma, si poate ca nu au nicio vina ca in toti acesti ani nu au participat la nicio forma de improspatare a cunostintelor despre ramuri noi in culturism si in fitness, despre categorii si cerintele aferente lor, despre tinute de concurs, ca sa nu mai vorbim despre elemente de detaliu, precum pozitii obligatorii sau altele. Unii dintre acestia in mod indirect nu au nicio vina, pentru ca actualele regulamente ale federatiei privind arbitrajul sunt depasite, iar cele updatate sunt de obicei in limba engleza, inaccesibile astfel celor mai in varsta.
Reguli de arbitraj nerespectate si lipsa de interes/ informare
La sedintele tehnice care preced competitiile sunt stabilite in mare parte detaliile organizatorice si poate, cateodata, sunt trecute in revista si aspectele privind criteriile de arbitraj, insa insuficient pentru a asigura un arbitraj regulamentar.
In opinia mea, un arbitraj defectuos poate transforma o competitie sportiva intr-un circ pentru spectatori si intr-un motiv de frustrare si renuntare pentru sportivi si tehnicieni. Toate acestea conduc catre o imagine afectata a culturismului si, in final, reprezinta un deserviciu total pentru sport. Arbitrii insisi se pun, prin necunoastere, in situatii jenante, unii sau altii fiind acuzati la finalul concursurilor de partizanat sau de lipsa de corectitudine, in sensul in care acestia ar favoriza un anume club sau sportiv, desi niciunul dintre cei care acuza nu se gandeste ca arbitrul acela a jurizat doar dupa propriile sale criterii.
Dupa parerea mea, un sistem de reglementare clar si armonizat cu cele ale IFBB, updatat periodic, alaturi de cursuri de perfectionare pentru arbitri si tehnicieni, ar elimina in mare masura posibilitatea vicierii rezultatelor prin necunoasterea unor reguli de arbiraj. La fel de bine sunt tehnicienii care isi trimit sportivii la competitii interne si internationale fara recuzita necesara, doar pentru ca nu au habar care sunt cerintele regulamentare. Ca atare, sportivii lor sunt depunctati si pusi in situatii neplacute, iar tot efortul depus pentru pregatire se duce de rapa pentru un slip sau pentru o pereche de pantofi neregulamentari. Din pacate, pot sustine aceasta afirmatie cu exemple concrete.
Dincolo de aceste aspecte, aceste reguli de arbitraj ar trebui sa tina seama si de situatii care, asa cum spuneam mai sus, fac un deserviciu culturismului. Inglobarea de masuri care sa restrictioneze accesul in competitie a unor asa-zisi sportivi care, numai pentru faptul ca nu exista nicio regula care sa-i opreasca, urca pe scena cu o conditie fizica mizerabila, ar aduce un plus de imagine culturismului.
Culturismul competitional este intr-un declin constant, iar asta nu este o noutate pentru nimeni. Motivele declinului sunt bine cunoscute de oricare dintre cei care fac parte din aceasta familie si fiecare, intr-o masura sau alta, este responsabil pentru aceasta cadere.
De la sportivul deceptional de un arbitraj slab si care nu mai participa si la urmatorul concurs, pana la sportivul suspendat pentru dopaj, de la clubul care s-a retras din competitii pana la clubul care permite sportivilor pe care i-a legitimat sa se faca de ras pe scena, de la cel mai obscur antrenor pana la presedintele federatiei, toti din acest port sunt vinovati pentru agonia culturismului romanesc.
Daniel Oprea
campion balcanic
