Shawn Ray este unul dintre cei mai „aratosi” practicanti ai culturismului, remacandu-se prin simetrie, putere, masa musculara si densitate. Cu asemenea calitati, nici nu e de mirare ca a devenit prefertul multor pasionati de bodybuilding si nu numai.
4 cupe, o singura seara
S-a nasuct in Placentia, un orasel din California, in 1966, fiind cel mai tanar dintre copiii familiei Ray. Tatal sau a fost jucator de fotbal, deci era, desigur, inzestrat cu o statura atletica si forta musculara. Mama sa a fost patinatore de performanta, Shawn spunand mereu ca simetria era mostenire de la ea.
A inceput sa practice sport dupa ce a vazut ca fratele sau mai mare a ajuns sa faca fotbal de performanta. S-a apucat tot de fotbal si, desi era printre cei mai buni, si-a dat seama ca firea lui era mai mult inclinata spre sporturile individuale.
S-a apucat de box, initial, iar abia in anul al II-lea de liceu a cunoscut sportul care avea sa-i aduca faima – culturismul. Dupa numai 5 luni de antrenament in sala de sport a liceului, se inscrie la un concurs regional – Orange Coast Championship, unde castiga la categoria mijlocie, plus premii pentru cel mai frumos program si cel mai musculos concurent.
Am jucat o jumatate de an fotbal american si am obtinut o cupa. La un concurs de culturism am obtinut 4 cupe intr-o seara.
Ascensiunea spre culmi incepe in 1985, cand devine, la 19 ani, campion al Californiei la juniori, cateva luni mai tarziu castigand si la Nationale, pentru ca intregul drum sa aiba drept punct culminant castigarea trofeului IFBB (campion mondial la juniori).
Testele antidoping i-au demonstrat ca se poate si fara
Dupa acest sir de victorii, specialistii erau convinsi ca Shawn va deveni rapid cunoscut, ceea ce s-a si intamplat. A trebuit insa sa se multumeasca cu locul secund la Campionatele Nationale de Juniori, pierzand titlul in fata lui Eddie Robinson.
Trece la profesionisti abia dupa ce castiga statutul de campion al Californiei, victorie care l-a determinat pe Jim Marion, presedinte al Federatiei Americane de Culturism sa afirme: ” Shawn Ray este cel mai bun dintre toti campionii absoluti ai Statelor Unite pe care i-am avut vreodata”.
Primele lucruri pe care le invata Ray despre cariera de profesionist este ca exigentele cresc, ca trebuie sa inveti limbi straine, sa faci fata decalajelor orare, calatoriilor lungi, etc.
In 1988 termina al patrulea la Noaptea Camionilor si abia pe locul 13 l Mr. Olympia, la o diferenta de numai 6 puncte de Phill Hill, aflat pe o treapta mai sus.
In 1989, Shawn Ray a declarat ca la Arnold Classic va avea un cuvant greu de spus. Era in forma, era sanatos, totul mergea bine. Dar in ziua concursului nu se afla printre concurentii aflati pe scena. A declarat apoi ca s-a accidentat la coloana vertebrala in timpul antrenamentelor. Ca urmare a neprezentarii la concurs este suspendat pentru un an de zile. Dar ce insemna o suspendare pentru un tanar de 23 de ani?
In 1990, isi ia revansa, castiga la Arnold Classic si incaseaza si cecul de 60.000 $ oferit ca premiu, pe care il pierde imediat ce sunt afisate rezultatele la testul antidoping, unde iese pozitiv. Vrea sa dovedeasca fanilor ca poate castiga si „curat”, asa ca ia titlul la Ironman Invitational si locul III la Mr. Olympia.
In 1991 isi pastreaza titlul la Arnold Classic, dar la Mr. Olympia se califica abia pe locul V. Atentie la ascensiune: Locul IV in 1992, locul III in 1993 si locul II in 1994. Din pacate, nu reuseste sa obtina titlul in 1995, clasandu-se din nou pe locul IV. In ’96 se califica al doilea, iar ultimul concurs Mr. Olympia la care participa, in 2001, ii aduce locul IV.
Se retrage la varsta de 36 de ani si, desi este unul dintre cei mai perseverenti culturisti profesionisti, nu reuseste sa obtina titlul in cele 8 editii Mr. Olympia la care participa.
Nu se poate ”fara”.Poti sa te antrenezi,sa arati bine,sa fii puternic,chiar sa concurezi ”fara”,dar nu si sa castigi si nici intr-un caz sa devii profesionist,si asta e valabil pt.orice sport.Pe de alta parte,nu inteleg de ce se face atata caz de doping.Un campion rezulta din gene de exceptie,antrenament greu,recuperare,alimentatie,suplimentatie si in ultimul rand doping.Daca am da dopingul de o parte pt.toti,cei care sunt acum campioni ar ramane campioni,doar ca performantele ar scadea pt.toti.
In alta ordine de idei,un sportiv major care dopeaza se presupune ca are discernamant si stie ce face,in ideea ca profitul pe care il va obtine face ca riscurile pe care si le asuma sa i se merite.E o ecuatie pe care fiecare trebuie sa o rezolve pt.sine.
Tom Platz se scuza cu afirmatii asemanatoare. Mostenirea genetica are un rol, insa sa spui ca doppingul este asa..ceva apa de ploaie, ca oricum cel ce este campion dopat va fi si fara dopaj este o presupunere si aberatie fara fundament> Eu intreb atunci, daca obtii exact aceleasi rezultate si fara sa trisezi (sa te dopezi) DE CE O FACI? de ce se dopeaza sportivii daca se poate si fara? de ce Armstrong era dopat daca putea fi campion si fara? de ce se dopeaza un sportiv daca „oricum merge si fara ” ?
in condtitiile in care, riscurile asupra sanatati si penalizarile din partea federatiilor de profil sunt foarte mari, pana la eliminare per vitae din competitii.
Shawn Ray s-a „scuzat” o data cu accidentarea insa a 2-a oara i-a fost retras titlul si premiul din cauza dopajului-> DE CE asa masuri drastice daca oricum fara dopaj rezultatul ar fi fost acelasi?
”Daca am da dopingul de o parte pt.toti,cei care sunt acum campioni ar ramane campioni,doar ca PERFORMANTELE AR SCADEA pt.toti.”
Publicul si sponsorii vor sa vada rezultate uluitoare nu sportivi (sau vedete) sanatosi;iar sportivii/vedetele vor banii sponsorilor.